Laurentiu Fulga - Alexandra si infernul

LaurenÈ›iu Fulga, pe numele său real LaurenÈ›iu Ionescu, s-a născut pe 2 noiembrie 1916 în localitatea Fulga de Jos, Prahova. De-a lungul vieÈ›ii a fost un important prozator, dramaturg, jurnalist È™i traducător, lăsând în urma sa opere deosebit de valoroase.

DeÈ™i începuse studiile la Liceul Militar din ChiÈ™inău, È™i-a dat seama că nu este făcut pentru uniforma militară È™i a decis să se înscrie la Facultatea de Litere din BucureÈ™ti.

Scriitorul a luat parte la cel de-al doilea război mondial, fiind grav rănit la Odessa. A fost declarat mort È™i câteva reviste chiar i-au publicat necrologul, iar după acest incident fiind imediat luat prizonier. După acest episod a participat în calitate de voluntar la războiul antifascist, unde a fost rănit din nou, însă datorită eroismului de care a dat dovadă a primit gradul de general.

Activitatea sa de jurnalist a fost una impresionantă, făcând parte din reviste de cultură precum Glasul armatei sau ViaÈ›a militară. În anul 1937 a debutat cu volumul de proză “Bilete de papagal“. În ceea ce priveÈ™te debutul editorial, acesta a avut loc în anul 1942, o dată cu publicarea operei “Straniul paradis“. Ceea ce puÈ›ini È™tiu este că LaurenÈ›iu Fulga a scris È™i piese de teatru, care s-au jucat pe mai multe scene: “Ultimul mesaj“, “MeÈ™terul Manole“, “Ion Vodă cel Cumplit“.

S-a stins din viață la BucureÈ™ti, pe 16 noiembrie 1984, la vârsta de 68 de ani.

Opera “Alexandra È™i infernul“ a apărut iniÈ›ial în anul 1966 la editura Tineretului. În roman, drama singurătății se dizolvă lin în sentimentul unei unități umane aproape patetice. Proza autorului surprinde un spaÈ›iu obsesiv È™i de coÈ™mar, apărut dintr-o conÈ™tiință plină de traume. ConÈ™tiinÈ›a apăsată de drama războiului È™i înfiorătoarele amintiri sunt chiar ale scriitorului, care el însuÈ™i luase parte la un război chinuitor. Opera apare astfel ca o rememorare a trecutului dureros, imposibil de uitat.

Romanul este considerat a fi construit pe două straturi: pe de o parte psihoza morÈ›ii È™i de cealaltă parte psihoza iubirii, ambele creionate la nivel de schimbare a întregii percepÈ›ii. OfiÈ›erul Filip, convins destul de târziu să lupte pe front, se ataÈ™ează de război È™i de ideile comuniÈ™tilor, ajungând să piardă dragostea pentru Alexandra, soÈ›ia sa. Femeie este prezentată la început ca fiind superficială È™i naivă, însă în faÈ›a suferinÈ›ei devine puternică .Venirea ei pe front aduce fericire în viaÈ›a soldatului. Apare aici ideea de înÈ›elegere a oamenilor care sunt puÈ™i să îÈ™i schimbe viaÈ›a È™i obiceiurile din mers.

Celelalte personaje: soldaÈ›ii Gherghina È™i Petre, medicul, colonelul, locotenentul Holmuz È™i alÈ›ii întregesc cadrul general al romanului, făcând parte din amintirile dure ale autorului.

Intensitatea acÈ›iunii este mai mult de ordin interior, povestea fiind una dramatică, desfășurându-se într-un cadru dur, dar senin.

Povestea de dragoste apare ca o lumină aflată la capătul tunelului, situată fiind între drama războiului È™i dorinÈ›a oamenilor de a găsi pace È™i ordinea morală.

Romanul a fost ecranizat în 1975, în regia lui Iulian Mihu. Filmul a avut un succes răsunător, fiind vizionat în cinematografe de aproape două milioane de spectatori.

Pe rafturile anticariatului nostru, puteÈ›i găsi cartea în mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim: Militară (1987), Tineretului (1966), Eminescu (1974), Minerva (1976).