Lavinia Braniste - Interior zero

Cristina are 30 de ani È™i o viață banală, un serviciu plictisitor, o relaÈ›ie la distanță È™i un cerc restrâns de amici. Întreaga viață s-a ghidat după ce spun È™i cred alÈ›ii È™i nu a avut niciodată curajul să dea frâu liber sentimentelor sale. Curajul nu a făcut niciodată parte din viaÈ›a ei, iar dramele prin care a trecut de-a lungul timpului au făcut-o È™i mai fragilă decât era.

Nu are o relaÈ›ie bună cu familia, se îndepărtează adesea de oameni ori stă în relaÈ›ii toxice de frica de  a nu fi singură. Nu È™tie dacă îÈ™i iubeÈ™te iubitul, pe care îl vede rar È™i cu care este dintotdeauna. Nu a avut niciodată o aventură, nu È™tie cum se simte să trăieÈ™ti cu adevărat, dar nici nu caută să afle. Se pierde pe sine È™i se regăseÈ™te de cele mai multe ori, este È›intuită într-un apartament sărăcăcios, pe care nu-l poate abandona È™i îÈ›i trăieÈ™te cu resemnare monotonia.

Zilele trec, nimic nu se schimbă, iar anxietatea È™i depresia îi dau târcoale mai puternic ca niciodată. Pare că nimeni nu o înÈ›elege. Chiar s-au întors toÈ›i împotriva ei? Are o mie de gânduri cărora încearcă să nu le dea ascultare.

Totul se schimbă dramatic când află că este însărcinată. Să păstreze copilul, să-i spună iubitului sau să dispară undeva È™i să-l crească singură? Să renunÈ›e la sarcină È™i să uite evenimentul pentru totdeauna? Acestea sunt frământările care nu îi dau pace, iar evenimentele iau o turnură neaÈ™teptată.

Acum, Cristina trebuie, pentru prima dată în viață, să decidă singură. E greu, nu a făcut asta până acum, căci mereu a influenÈ›at-o ceva, o situaÈ›ie sau un om. Acum însă este momentul să dea uitării vechea sa personalitate, să dea dovadă de curaj È™i să hotărască pentru ea È™i pentru copilul pe care îl aÈ™teaptă.

Lucrarea semnată de Lavinia BraniÈ™te este inegalabilă, scrisă impecabil, iar povestea Cristinei ne emoÈ›ionează din prima clipă. Cartea în sine este o mărturie, un îndemn spre ceea ce contează cu adevărat în scurta noastră călătorie numită viață. Astfel, acum conÈ™tientizăm alături de scriitoare că È™ansele ratate nu se mai întorc È™i că e mai bine să rămâi cu regretul că ai încercat totul decât cu acela că ai lăsat viaÈ›a să treacă pe lângă tine, trenul să plece din gară, cum spune o vorbă veche din popor.

EmoÈ›ia È™i nostalgia lucrării ne cuprinde, iar personajul ne stârneÈ™te adesea revoltă ori compasiune. Femeia aflată la maturitate se comportă asemenea unui copil răzgâiat care nu È™tie ce îÈ™i doreÈ™te. Va reuÈ™i oare să meargă mai departe? ÎÈ™i va găsi adevărata menire, se va îndepărta de tot ceea ce a rănit-o, va avea puterea să spună nu? Acestea sunt întrebările pe care ni le adresăm încă de la începutul lucrării, iar curiozitatea noastră sporeÈ™te de la o pagină la alta. Cartea va fi foarte bine primită pe piață, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în două ediÈ›ii: Humanitas (2016), Humanitas (2018).