Sonata Kreutzer este o nuvelă scrisă de Lev Tolstoi, numită aÈ™a după Sonata Kreutzer a lui Beethoven. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1889 È™i a fost cenzurată prompt de autoritățile ruse. Lucrarea reprezintă un argument în susÈ›inerea idealului abstinenÈ›ei sexuale È™i o perspectivă la persoana întâi asupra furiei cauzate de gelozie. Personajul principal, Pozdnyshev, relatează evenimentele ce au condus la uciderea soÈ›iei sale, concluzionând că motivul pentru care a recurs la această faptă este excesul părÈ›ii animalice din el È™i conexiunile murdare ce guvernează relaÈ›iile dintre sexe.
După ce Pozdnyshev îÈ™i cunoaÈ™te soÈ›ia È™i se căsătoreÈ™te cu ea, perioadele de dragoste pasională alternează cu cele de certuri acerbe. SoÈ›ia sa dă naÈ™tere la 5 copii, iar apoi se simte atrasă de un violonist, Troukhatchevsky, cei doi performând Sonata Kreutzer a lui Beethoven împreună. Pozdnyshev este conÈ™tient că muzica se poate transforma oricând în sentimente, dar îÈ™i ascunde gelozia plecând într-o călătorie. Întorcându-se mai devreme îÈ™i găseÈ™te soÈ›ia împreună cu Troukhatchevsky È™i o ucide pe aceasta cu un pumnal, violonistul reuÈ™ind să scape. Mai târziu Pozdnyshev este achitat, în lumina aparentului adulter al soÈ›iei sale, iar acesta încheie nuvela călătorind cu trenul È™i căutând iertarea de la colegii de compartiment.
Potrivit soÈ›iei lui Tolstoi, ideea de a scrie Sonata Kreutzer i-a venit autorului la sugestia unui prieten actor, care se afla în vizită. În primăvara anului 1887, un muzician amator a interpretat acasă la Tolstoi Sonata lui Beethoven. Momentul a scos la iveală intenÈ›ii mai vechi, legate de o intrigă în tablouri. Tolstoi È™i-a plasat povestea È™i personajele într-un tren, imaginând conversaÈ›ii care se preschimbă în adevărate polemici cu privire la viaÈ›a de familie È™i căsnicie.
În urma publicării Sonatei Kreutzer, Tolstoi a fost acuzat că pledează pentru imoralitate. Sfântul Sinod a scris È›arului, moment care a coincis cu începutul decăderii lui Tolstoi în ochii Bisericii, È™i care i-a adus în cele din urmă excomunicarea.