„Alice în Èšara Minunilor” este una din cele mai cunoscute poveÈ™ti ale literaturii universale. Scrisă de britanicul Charles Lutwidge Dodgson, sub pseudonimul Lewis Carroll, cartea a apărut pentru prima dată în 1865, la editura Macmillan and Co. Povestea s-a bucurat încă de la început de o populariate imensă, mai ales în rândul copiilor, È™i rămâne până în ziua de azi una din cele iubite poveÈ™ti fantastice. Cartea a fost tipărită în nenumărate ediÈ›ii È™i a fost tradusă în peste 100 de limbi de-a lungul anilor, având o puternică influență în cultură È™i literatură.
Istoriile literare spun că povestea din „Alice în Èšara Minunilor” s-a născut, de fapt, în una din călătoriile autorului din 1862. Acesta promisese unui prieten că va petrece o după-amiază cu cele trei fiice ale sale, Lorina, Alice È™i Edith. În timpul călătoriei cu barca, pentru a face timpul să treacă mai uÈ™or pentru cele trei fete, autorul le povesteÈ™te despre Alice, o fetiță în căutarea unei aventuri. Fetelor le-a plăcut povestea atât de mult, încât l-au rugat pe Dodgson să o scrie. DeÈ™i această versiune iniÈ›ială a poveÈ™tii lui Alice s-a pierdut, Dodgson a elaborat o variantă mai complexă într-o altă călătorie cu cele trei fete, în urma căreia a început să lucreze È™i la manuscris. Surprinzător este faptul că autorul nu era la vremea respectivă un scriitor aspirant. Dodgson, de fapt, era un simplu profesor de matematică la colegiul Christ Church din Oxford. Singura legătură pe care o avea cu literatura erau câteva poezii. Mai degrabă, autorul era pasionat de fotografie, în special de portrete.
„Alice în Èšara Minunilor” debutează cu prezentarea unei fetiÈ›e de È™apte ani pe nume Alice, care, plictisită È™i dornică de aventură, observă un iepure alb vorbitor care poartă un ceas în buzunarul de la haină. Îl urmăreÈ™te È™i ajunge înr-un loc cu multe uÈ™i încuiate de mai multe dimensiuni. De aici începe cu adevărat aventura. Pe parcursul poveÈ™tii, Alice se micÈ™orează È™i creÈ™te la loc sau îÈ™i modifică anumite părÈ›i ale corpului (ca atunci când i se lungeÈ™te gâtul), ca urmare a înghiÈ›irii unor poÈ›iuni sau atunci când mănâncă tort sau ciuperci. Fata întâlneÈ™te o mulÈ›ime de personaje ciudate, fiecare cu povestea ei. ReuÈ™eÈ™te să sperie niÈ™te È™oricei vorbind despre pisica ei, primeÈ™te sfaturi de la o omidă È™i este invitată la ceai, unde stă alături de Iepurele de Martie, un Pălărier È™i un Hârciog, care doarme buÈ™tean. AceÈ™tia, află Alice, sunt condamnaÈ›i să stea permanent la ceai. Îi spun o mulÈ›ime de ghicitori fetei È™i îi pun întrebări. La un moment dat renunță È™i pleacă È™i ajunge astfel să întâlnească Regina È™i regatul ei de cărÈ›i de joc. Încearcă, mai mult forÈ›at, să joace un joc de crochet cu Regina, dar totul se termină în haos. În cele din urmă, Alice este acuzată că de furt. Revoltată, le spune celor din regat că sunt „doar niÈ™te cărÈ›i de joc”, iar aceÈ™tia, furioÈ™i, o atacă. Nu aflăm însă deznodământul acestui atac, căci dintr-o dată Alice este trezită din vis de sora ei, pe acelaÈ™i tăpÈ™an unde văzuse Iepurele Alb la începutul poveÈ™tii.
Fascinantele aventuri ale lui Alice au vrăjit cititorii secole de la apariÈ›ie. Cartea lui Lewis Carroll a inspirat numeroase adaptări în cinematografie, dintre care amintim animaÈ›ia produsă de Walt Disney Production în 1951 sau filmul regizat de Tim Burton din 2010. De asemenea, povestea a fost adaptată È™i în piese de teatru, È™i a inspirat mai multe jocuri pentru copii È™i parcuri tematice.