Liviu Rebreanu, prozator, dramaturg român È™i membru de seamă al Academiei Române. Cunoscut publicului larg în special pentru romanul „Ion", Rebreanu avea să ofere scrieri memorabile literaturii universale. ÎÈ™i face debutul literar în revista „Luceafărul” cu povestirea „Codrea". În aceeaÈ™i revistă aveau să apară È™i următoarele scrieri, "Ofilire", "Nevasta" È™i „Răfuiala".
Rebreanu este cunoscut pentru înclinaÈ›ia către literatură È™i pasiunea pentru scris încă de la o vârstă fragedă. Începe să scrie romane realiste È™i expune, prin intermediul personajelor sale, viaÈ›a românească autentică. Căci Rebreanu este un „arhitect” al vieÈ›ii simple, el expune cu francheÈ›e lumea celor din păturile de jos ale comunității È™i creionează inteligent trăsăturile de caracter ale personajelor principale.
Mai târziu, Rebreanu pătrunde într-un alt univers literar È™i îÈ™i îndreaptă atenÈ›ia spre un alt stil. Autorul ajunge să redacteze romane poliÈ›iste È™i chiar îÈ™i încearcă norocul cu câteva romane istorice. După moartea sa, iese la iveală faptul că Rebreanu a È›inut chiar È™i un jurnal intim pe care nu l-a publicat însă niciodată. Se fac cunoscute însă câteva detalii interesante notate de scriitor È™i referiri la călătoriile întreprinse în Germania È™i FranÈ›a.
Romanul „Adam È™i Eva” avea să apară în 1925 È™i este încadrat în rândul romanelor de dragoste semnate de Rebreanu. Diferit de toate scrierile sale anterioare, având drept temă centrală problema reîncarnării È™i credinÈ›a în viaÈ›a de apoi, manuscrisul lui Rebreanu avea să cunoască succesul imediat.
Cartea este de-a dreptul fascinantă, iar emoÈ›iile descrise de autor par atât de reale încât cititorul aproape le poate simÈ›i. Povestea de iubire descrisă de autor este una aproape fantastică, uÈ™or ar putea fi catalogată drept ireală. Căci este o iubire perfectă, ideală, împlinită, o iubire sublimă. Personajele însă sunt construite de aÈ™a natură încât cititorul va rămâne uimit.
CunoaÈ™tem, aÈ™adar, două persoane care se caută pretutindeni, care se îndrăgostesc nebuneÈ™te È™i îÈ™i poartă dragostea prin toate vieÈ›ile pe care le parcurg de a lungul cărÈ›ii. Prin urmare, Rebreanu îÈ™i poartă personajele prin mai multe etape È™i dimensiuni temporale È™i spaÈ›iale, acestea cunoscând mai multe vieÈ›i È™i luând de fiecare dată totul de la început. De aici È™i trimiterile la reîncarnare È™i credinÈ›a în alte vieÈ›i.
Cei doi protagoniÈ™ti sunt, încă de la început, în căutarea iubirii perfecte, a partenerului ideal. Când în sfârÈ™it se întâlnesc, Rebreanu schimbă „regulile jocului" È™i îÈ™i supune personajele unor încercări cel puÈ›in stranii. De aici înainte, cartea devine o incursiune într-un univers necunoscut atât eroilor, cât È™i cititorului.
„Câte vieÈ›i însumează o viață?”, asta se întreabă Rebreanu într-un pasaj meditativ al cărÈ›ii. Ei bine, 7 vieÈ›i terestre trebuie să parcurgă omul pentru a regăsi viaÈ›a adevărată. Este important să menÈ›ionăm faptul că cifra 7 va fi laitmotivul romanului, iar simbolistica sa este una deosebită.
Suntem martorii unui traseu neobiÈ™nuit prin mai multe vieÈ›i, È™apte la număr, pentru regăsirea sinelui È™i descoperirea vieÈ›ii adevărate. Goana pentru întâlnirea iubirii idilice nu se opreÈ™te nici un moment, ci se accelerează odată cu reîncarnarea personajelor principale.