Romanul a fost publicat în decembrie 1922 de către Editura Cartea Românească din BucureÈ™ti, după ce fusese tipărit în perioada octombrie-decembrie 1922 în atelierele societății anonime «Cartea Românească». El conÈ›inea următoarea dedicaÈ›ie: „În amintirea fratelui meu, Emil, spânzurat de unguri, pe frontul românesc, în anul 1917, care a fost modificată de la a opta ediÈ›ie în cea de „În amintirea fratelui meu, Emil, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, în anul 1917.”
Pădurea spânzuraÈ›ilor reprezintă primul roman psihologic apărut în literatura română È™i este inspirat dintr-o situaÈ›ie reală. Fratele scriitorului, Emil Rebreanu, a fost spânzurat la GhimeÈ™ pe data de 14 mai 1917 când a încercat să dezerteze spre liniile de luptă româneÈ™ti. După o călătorie la GhimeÈ™, unde găseÈ™te mormântul lui Emil È™i după ce vede la un prieten o fotografie cu o pădure de oameni spânzuraÈ›i, Liviu Rebreanu se hotărăște să scrie acest roman.
Laitmotivul cărÈ›ii este dat de titlul acesteia. AcÈ›iunea se desfășoară în două planuri diferite, paralele dar intercondiÈ›ionate, războiul cu tragediile acestuia È™i personajul Bologa cu drama psihologică prin care trece.
Tema cărÈ›ii este constituită de relatarea realistă È™i la obiect a primului război mondial, accentul căzând pe situaÈ›ia drastică a intelectualului ardelean forÈ›at să lupte sub steag străin contra propriei țări. George Călinescu numea Pădurea spânzuraÈ›ilor "monografia incertitudinii chinuitoare", iar Tudor Vianu considera că Liviu Rebreanu este în acest roman "un analist al stărilor de conÅŸtiinţă, al învălmăşelilor de gânduri, al obsesiilor tiranice".
Realismul romanului Pădurea spânzuraÈ›ilor conÈ›ine asemănări cu realismul tragic dostoievskian. Analiza psihologică întreprinsă de Rebreanu descoperă trăirile sufleteÈ™ti ale personajului în cele mai mici detalii. „În Apostol Bologa surprindem toate fazele de îmbolnăvire ale sufletului printr'o imagine, privim mecanica independentă a psihologiei obsesiilor”, considera Vladimir Streinu.