Tânărul cu o sclipire a minÈ›ii extraordinară, cu o gândire înÈ›eleaptă È™i o viață destul de tristă, ce a reuÈ™it să ridice filosofia română la nivelul următor este chiar Lucian Blaga. S-a născut pe 1 mai 1895 într-un mic sat din Alba Iulia în familia unui preot, fiind cel de al nouălea copil. Școala o urmează local iar studiile liceale le face la BraÈ™ov, unde profesorii îi remarcă eseurile È™i tentativele de a scrie. La doar 15 ani publică prima poezie în revista Tribuna, iar la 19 primul eseu argumentativ în revista Românul. Războiul venise iar el pentru a nu fi trimis pe front, se înscrie la facultatea de Teologie de la Sibiu unde obÈ›ine È™i licenÈ›a. Pleacă la Viena pentru a studia biologia È™i filosofia, iar în 1920 obÈ›ine doctoratul pentru cea din urmă. Întors în È›ară devine un publicist de excepÈ›ie, în primă fază cu piesele de teatru È™i apoi cu volumele de poezii. Dintre ele amintim Zamolxe È™i Lauda somnului. Datorită implicării sale culturale primeÈ™te postul de profesor la Universitatea din Cluj È™i în 1943 da naÈ™tere revistei Saeculum. Timp de È™ase ani va fi cercetător în filosofie È™i istorie, apoi va fi angajat cu jumătate de normă pe partea de istorie folclorică. Din cauza unei afecÈ›iuni ce nu îi mai dădea pace, Blaga moare în 1953 însă lasă în urmă o valoare culturală imensă pentru care Mircea Eliade l-a propus la Premiul Nobel în literatură.
Cartea "Despre gândirea magică" apare pentru prima dată în 1941 la editura FundaÈ›ia Regală Pentru Literatură È™i Artă. Apare apoi ediÈ›ia oferita de Garamond în 1992 È™i încă aÈ™teptam o reeditare chiar È™i acum în 2024.
SpecialiÈ™tii în domeniu întotdeauna au considerat că oamenii preistorici credeau în forte magice È™i spirite iar Blaga a decis să explice acest lucru. Omul primitiv nu se deosebeÈ™te cu mult de noi, el trăia din concepte-imagine, adică el credea în ceea ce vedea. Este greu într-adevăr să ne formăm logica de acum spre a înÈ›elege ce s-a întâmplat atunci însă sunt strămoÈ™ii noÈ™tri È™i e atât de simplu încât devine complicat. Omul acelor timpuri È™tia să picteze un fel de icoane a ceea ce credea el că este magic È™i sfânt, erau imagini cu animale sau plante fiindcă el credea in asta. Această filosofie nu a fost dezbătută numai aici, ci È™i în multe alte cărÈ›i ale autorului însă în nici una nu a vorbit despre picturile strămoÈ™ilor noÈ™tri.