„Luntrea lui Caron" a apărut după moartea autorului Lucian Blaga, în 1989. Roman autobiografic deosebit, scris pe parcursul a mai multor ani, adnotat È™i reeditat de mai multe ori, avea să surprindă societatea vremurilor. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale operei, dintre care amintim: Humanitas (1998/2006/2013).
Profund È™i sensibil, aÈ™a cum ne-a obiÈ™nuit, Blaga ne oferă un roman monumental, care surprinde lumea în care a trăit autorul, cu aspectele pozitive, dar, mai ales cu partea sa întunecată. Scriitorul foloseÈ™te un alter ego, căruia îi oferă posibilitatea de a reda întocmai viaÈ›a românilor secolului al XIX-lea.
Îmbinând filozofia cu dragostea, necazul cu fericirea È™i reveria cu realitatea, Blaga creează un roman fără precedent în literatura română. Titlul iniÈ›ial avea să fie altul, iar moartea subită a maestrului Blaga îi determină pe critici să schimbe denumire după bunul lor plac, analizând însă È™i interesele publicului. Fără să se aducă alte modificări suplimentare, cartea iese pe piață È™i beneficiază de încasări colosale.
Cartea lui Blaga este construită impecabil, cu accente misterioase È™i romantice, îmbinând frumos ficÈ›iunea cu realitatea. Personajele sunt prezentate treptat, dar acÈ›iunea se petrece în jurul eroilor principali, care pornesc într-o călătorie deosebită către ei înÈ™iÈ™i. Diferită de tot ce a scris anterior, „Luntrea lui Caron” este un elogii adus vieÈ›ii, un manifest împotriva morÈ›ii, o evocare a etapei de tranzit dintre cele două puncte.
Axente este personajul central al operei, iar existenÈ›a lui este cumva marcată de deznădejde È™i iluzii pierdute. Axente iubeÈ™te viaÈ›a, dar se află într-o permanentă căutare. Când înÈ›elege că menirea sa este să iubească, dar nu neapărat să fie iubit, îl loveÈ™te depresia. La Blaga astfel de stări sunt descrise diferit, pe îndelete È™i de aÈ™a manieră încât cititorului este părtaÈ™ la suferinÈ›ele eroului.
Romanul este în mare partea autobiografic, dar nuanÈ›at cu lungi pasaje ficÈ›ionale È™i filosofice. Axente este asemănat cu un călător nebun, care nu îÈ™i găseÈ™te liniÈ™tea È™i locul în lume, iar itinerariul său pare nesfârÈ™it. Fata pe care o iubeÈ™te este prezentată asemenea unei muze, ori capătă înfățiÈ™area unei fiinÈ›e imaginare.
Pe alocuri ne sunt prezentate È™i alte personaje, Leonte, cel ce căuta moarte oriunde È™i îÈ™i găseÈ™te sfârÈ™itul în Râpele RoÈ™ii, popa Vasile, Eugenia sau cuplul Caron È™i Octavia Olteanu. ToÈ›i aceÈ™tia sunt actori într-o lume acaparată de iluzii, într-un cadru tragic inconfundabil.
Blaga reuÈ™eÈ™te să evoce magistral trăirile interioare ale personajelor È™i, prin intermediul acestora, îÈ™i prezintă propria-i viață. Romanul găzduieÈ™te un număr mare de personaje, fiind astfel privit precum o barcă la bordul căreia se refugiază toÈ›i nenorociÈ›ii lumii. Asemănarea cu Arca lui Noe avea să fie remarcată de mai mari critici ai României de secol 19.