M. Lermontov - Demonul

Denumit de multă vreme ”poetul Caucazului”, Mihail Iurievici Lermontov a fost scriitor, poet dar È™i pictor de origine rusă. După moartea lui Alexandru PuÈ™kin, acesta a devenit reprezentantul Romantismului din Rusia dar a dat È™i startul nuvelei psihologice în È›ara sa. S-a născut într-o familie respectabilă È™i poate È™i de aceea a avut parte de cele mai bune studii de la È™coală până la Universitatea din Moscova, secÈ›ia Psihologie. Nu se È™tie însă de unde a moÈ™tenit talentul de a scrie însă totul a început la 13 ani cu câteva poezii infantile.

De-a lungul vieÈ›ii a reuÈ™it să publice doar un volum de poezii în 1841. Următoarea încercare a fost cu trei volume însă acestea au fost mutilate de cenzură È™i au fost publicate post-mortem. Pentru un autor cu o carieră de doar È™ase ani, Lermontov a lăsat în urmă peste 30 de poezii mari È™i 600 de poezii mici, un roman È™i 5 drame, ce au reprezentat o adevărată valoare pentru lumea rusă.  Printre cele mai cunoscute lucrări se numără: ”Mascarada”, ”Un erou al timpului nostru” sau ”M-a înÈ™elat Bucuria. Nu pe tine te iubesc”.

Poemul ”Demonul” este considerat o capodoperă a Romantismului european. Acesta a fost scris între 1829 È™i 1839 dar a fost publicat abia în 1842 după moartea autorului. Dacă vrei să te delectezi cu versiunea în limba română, pe site-ul nostru poÈ›i găsi următoarele ediÈ›ii: editura Cartea Rusă, 1948, 1950 È™i 1952; editura pentru Literatura Universala, 1966 sau editura Arania din 1991.

De la o înălÈ›ime astrală, Demonul priveÈ™te suspinând minunata lume a Caucazului. Totul este minunat, de la râurile ce se ondulează ca niÈ™te È™erpi la strălucirea muntelui Kezbek însă totul se schimbă când vorbim de oameni. ToÈ›i suferă de o singurătate nedefinită însă cred că au puteri nelimitate asupra naturii. Atunci Demonul se mută în Georgia unde peisajele sunt scoase din basme însă nu provoacă locuitorilor nici măcar un surâs. Aici locuieÈ™te È™i fiica prinÈ›ului Gudal, Tamara, într-un palat de cleÈ™tar. Ce o face atât de specială? FrumuseÈ›ea sa incomparabilă taie răsuflarea oricui, chiar È™i Demonului care s-a îndrăgostit de ea din prima. Fata este în aÈ™teptarea nunÈ›ii, curtea sa a fost curățată cu grijă, mirele să grăbeÈ™te să ajungă împreună cu o caravană de cămile însă aici intervine tragicul. Mirele este prins de tâlhari È™i omorât iar bucuria nunÈ›ii se transformă brusc în pregătiri de înmormântare. Demonul, fiind acum fără rival, încearcă să o cucerească pe Tamara însă ea, credincioasă fiind, se duce să se roage la toate mânăstirile pentru a-È™i găsi liniÈ™tea. Păzită de îngerul său, Demonul avea foarte mici È™anse să se apropie de ea, însă într-o noapte a depășit această barieră È™i s-a apropiat de ea. Fata a murit iar îngerul său i-a salvat sufletul ducându-l în Paradis, doar acolo găsindu-È™i liniÈ™tea.  

Criticii au acceptat cu uÈ™urință romanul, ba chiar cel mai mare critic al vremii, V.G. Belinsky, spune că a devenit pentru el ”măsura adevărurilor, sentimentelor È™i frumuseÈ›ii”. Problema a fost la adepÈ›ii Realismului, cum ar fi V. Zaitsev È™i  A. Novodvorsky care au adus poemului numai cuvinte batjocoritoare È™i l-au ridiculizat până-n pânzele albe.