Marcel Proust - Captiva

Romanul semnat de Marcel Proust, face parte din seria În căutarea timpului pierdut, iar scrierea explorează teme precum memoria, iubirea, gelozia È™i relaÈ›iile complicate dintre oameni, fiind un continuator al poveÈ™tilor din volumele anterioare. Proust este un vizionar È™i un creator extraordinar. Cumva, el cercetează mintea umană È™i aduce în prim plan fel È™i fel de personaje, care mai de care mai complexe È™i mai interesante, acestea având rolul de a închega povestea È™i de a menÈ›ine ridicat interesul publicului. Fiecare capitol ne aduce din ce în ce mai aproape de FranÈ›a în care Proust a trăit È™i ne determină să privim cu interes scenele dramatice pe care autorul, cu pasiune, le exprimă.

În „Captiva”, naratorul, care este un alter ego al lui Proust, îÈ™i continuă relaÈ›ia cu Albertine, o tânără care i-a fost iubită. Un aspect central al naraÈ›iunii este lupta eroului cu sentimentele de gelozie, pe măsură ce încearcă să înÈ›eleagă natura relaÈ›iei dintre el È™i Albertine. Acesta o vrea pe Albertine doar pentru el È™i se simte profund afectat de posibilele relaÈ›ii ale acesteia cu alte femei. Naratorul ajunge să o È›ină pe Albertine aproape de el, aproape izolată de restul lumii, într-o „captivitate” din care nu poate scăpa. Se declară un ins posesiv È™i mânat de fel È™i fel de obsesii ascunse, iar publicul este intrigat de dinamica relaÈ›iei dintre acesta È™i cea pe care o numeÈ™te iubirea vieÈ›ii sale. Cumva, iubirea lui este una toxică, nocivă È™i menită să transforme întru totul personalitatea femeii. El o vrea pe Albertine, ca pe un trofeu, vrea să îi posede nu numai trupul, cu È™i mintea È™i doreÈ™te să fie stăpânul său absoilut. TotuÈ™i, el suferă atunci când aceasta se împotriveÈ™te unor decizii ori decide să facă anumite lucruri de una singură.

Pasiunea dintre cei doi este copleÈ™itoare, dar nu poate fi numită o poveste clasică de dragoste. Este, mai degrabă, o poveste despre gelozie, ispită È™i frică. Personajului central masculin îi este, de fapt, frică că o libertate prea mare, i-ar deschide ochii iubitei sale È™i l-ar părăsi.

Romanul pune sub semnul întrebării natura iubirii, dar mai ales pe cea a posesivității È™i procesul prin care memoria modelează relaÈ›iile È™i percepÈ›iile oamenilor despre viață. Naratorul, deÈ™i puternic legat de Albertine, nu poate scăpa de dorinÈ›a nebună de a înÈ›elege fiecare aspect al comportamentului acesteia, iar aceasta duce la momente tensionate, la gelozie È™i neîncredere.

Pe de altă parte, femeia este dependentă emoÈ›ional È™i financiar de acesta. Ea È™tie cât de greu i-a fi fără suportul acestuia, într-o societate patriarhală de secol al XVIII-lea. Dinamica dintre cei doi este liniară È™i presărată cu momente de introspecÈ›ie de fiecare parte: el se teme să nu o piardă, ea are fel È™i fel de remuÈ™cări, dar nu are curaj. Cum se va finaliza relaÈ›ia dintre ei?

Ei bine, Proust ne lasă cu această întrebare deschisă È™i pune în scenă un final care nu aduce neapărat lumina în această poveste, ci ne lasă să ne imaginăm noi cum s-ar finaliza această dramă de odinioară.

Cartea poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii: Minerva (1991), Editura pentru Literatură (1998), Meridiane (1999).