Roman de ficÈ›iune, publicat pentru întâia oară în 1918, avea să devină reprezentativă pentru palmaresul lui Marcel Proust. Iubitorii literaturii franÈ›uzeÈ™ti au la dispoziÈ›ie pe site-ul anticariatului nostru mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim: Univers (1989), Editura pentru Literatură (1968), Leda (2008).
Cunoscut în întreaga lume pentru capodopera sa „În căutarea timpului pierdut”, Marcel Proust avea să uimească cu puterea de evocare incredibilă. Cel de al doilea volum, „La umbra fetelor în floare”, avea să urmeze acelaÈ™i fir narativ, fără să se diferenÈ›ieze prea mult de „Swan". Scris sub forma unui monolog, romanul lui Proust este încărcat cu romantism È™i simboluri, care mai de care mai interesante. Obsesia lui Proust pentru detalii nu va fi nici de această dată depășită, iar opera este structurată în aÈ™a fel încât cititorului îi este greu să urmărească acÈ›iunea. Lentă la început, aproape statică, acÈ›iunea romanului se înteÈ›eÈ™te mai târziu, iar personajele vor juca un rol deosebit în construirea tabloului final.
Întreg materialul vorbeÈ™te despre maturizare È™i evoluÈ›ie într-o societate ostilă È™i dogmatică în care personajul central încearcă din răsputeri nu doar să supravieÈ›uiască, ci chiar să îÈ™i depășească condiÈ›ia. Procesul descris de Proust este o cursă lungă, un itinerariu parcurs cu greu, o modalitate stranie de regăsire. Urmărim astfel o serie de peripeÈ›ii, descrise până în cel mai mic detaliu, cunoaÈ™tem câteva personaje, care vor avea un rol episodic È™i îi stăm alături eroului nostru.
Proust îÈ™i aÈ™terne pe hârtie gândurile È™i îÈ™i povesteÈ™te viaÈ›a, dar evocă totul prin intermediul personajelor sale. Pasaje întregi surprind tabloul FranÈ›ei de altădată, descrieri amănunÈ›ite au scopul de a păstra farmecul vremurilor apuse. Personajele lui Proust sunt diferite, debordând de realism È™i întruchipând imaginea perfectă a omului aflat într-o permanentă căutare de sine.
„La umbra fetelor în floare” avea să fie primit cu succes răsunător peste tot în lume, iar stilul inegalabil al lui Proust iese din nou în evidență.
Romanul în sine este încântător, iar Proust nu îÈ™i pierde simÈ›ul realului, dar adaugă câteva pasaje fictive, care au rolul de a reîmprospăta imaginaÈ›ia cititorului. Observăm, de-a lungul romanului, că scriitorul face câteva observaÈ›ii cu privire la clasa politică È™i la drepturile femeilor. Proust vorbeÈ™te despre feminism È™i despre posibilitatea dezvoltării unei societăți matriarhale. Mai târziu, francezul aduce în atenÈ›ia cititorului o pledoarie pentru libertatea de toate felurile, despre progres È™i dezvoltare accelerată a sectoarelor principale ale FranÈ›ei.
Lumea lui Proust poate fi considerată demodată, iar limbajul desuet. Pe de altă parte, nici o altă operă a literaturii universale nu va avea un asemenea impact la nivel mondial. Însumând cu mult peste 2000 de pagini, manuscrisul va deveni clasic, iar numele autorului va rămâne legendar peste veacuri.