Probabil una dintre cele mai cunoscute opere al literaturii noastre, „Iona” a lui Sorescu avea să devină obiect de studiu în marile colegii ale țării È™i subiect de bază la examenul de bacalaureat. Sorescu, după cum bine È™tim, este un clasic al literaturii noastre, un arhitect măreÈ› al cuvintelor, un geniu neînÈ›eles, care, alături de Eminescu, ocupă treapta cea mai de sus a literaturii româneÈ™ti. Iubit È™i urât deopotrivă, prieten È™i duÈ™man al regimului in care îi este dat să trăiască, Sorescu nu se lasă intimidat È™i poartă o luptă crâncenă pentru a-È™i face vocea auzită. Cumva, numele său era astăzi între cele mai strălucitoare pe care literatura le-a oferit de-a lungul vremii, iar È›ara noastră este mândră să ofere publicului o astfel de moÈ™tenire.
Sorescu scrie mult, dar lucrarea de față este probabil cea care îi demonstrează talentul absolut, cea care îl defineÈ™te întru totul È™i cea care ii aduce celebritatea nesperată. O poveste extraordinară despre viață È™i moarte, despre lume in întreg ansamblul său, despre împlinire È™i abandon. Metaforele despre oferite publicului său va È™oca È™i va cuceri in acelaÈ™i timp, iar sfârÈ™itul unei lumi nu a avut niciodată valenÈ›e amare È™i sensibile in acelaÈ™i timp. Ideea de renaÈ™tere din propria moarte vine ca o concluzie sinceră a autorului, ca o conÈ™tientizare a lumii decadente de care se desparte. Singurătatea personajului principal este atent exploatată in paginile lucrării, iar personajul central este un alter-ego al autorului. Metafora supremă se dezlănÈ›uie in faÈ›a noastră, iar întreaga lume a personajului este cuprinsă în burta unei balene. Curios lucru, amuzant pe alocuri, am putea spune.
TotuÈ™i, la o analiză mai atentă, vom fi È™ocaÈ›i să descoperim cât este de inovativ Sorescu È™i ne va stârni curiozitatea prin puterea lui extraordinară de evocare. Cartea devine stranie È™i tristă la un moment dat, iar cititorul începe să înÈ›eleagă toate gândurile È™i ideile personajului central. Cumva, toată neputinÈ›a acestuia ar putea fi comparată cu toată neputinÈ›a lumii, cu toate necazurile omenirii È™i cu toate încercările de a răzbi È™i de a merge mai departe. Crearea este o revelaÈ›ie artistică deosebită, un elogiu adus vieÈ›ii, o nebunie de-a autorului, o încercare de descătuÈ™are a minÈ›ii È™i o încercare de eliberare a sufletului.
Captivitatea fizică este numai un pretext, iar barierele lumii reale sunt cu mult mai reduse decât cele ale lumii imaginare. Cumva, personajul lui Sorescu este greu de înÈ›eles È™i, deÈ™i condiÈ›ia lui nu este tocmai una confortabila, el lasă cititorului puterea de a speră. Presiunea gândurilor È™i imposibilitatea evadării sunt elementele cele mai pregnante in cartea de față. TotuÈ™i, Sorescu se dovedeÈ™te È™i de această dată un adevărat maestru al peniÈ›ei.
Cartea poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Editura pentru Literatură (1968), FundaÈ›ia Marin Sorescu (1995).