Mario Vargas Llosa - Adevarul minciunilor

ConversaÈ›ie la catedrală, MătuÈ™a Julia È™i condeierul sau Paradisul de după colÈ›, sunt doar câteva titluri din întreaga carieră a lui Mario Vargas Llosa. A început să citească încă de mic È™i apoi a urmat facultatea de drept È™i literatură la Universitatea San Marcos. A crescut în totalitarism aÈ™a că toată viaÈ›a va condamna acest regim în operele sale pentru că i-a frânt aripile spre libertate. Pentru a-i distruge visul de a deveni scriitor, tatăl său l-a trimis la Academia Militară dar asta a È›inut doar un an deoarece au urmat cele două căsătorii cu femei din familia sa. În 1958 va face o călătorie în jurul Amazonului ce îi va oferi inspiraÈ›ia de a scrie iar în anii '60 deja ajunsese cunoscut la nivel naÈ›ional. Chiar pentru anul 2023 pregăteÈ™te o nouă operă È™i ar trebui lăudat pentru că la frumoasa vârstă de aproape 90 de ani încă mai uimeÈ™te întreg mapamondul.

ColecÈ›ia de eseuri "Adevărul minciunilor" a fost publicată pentru prima dată la editura spaniolă Seix Barral în anul 1990. În limba română apare nouă ani mai târziu la editura Allfa È™i în 2006 la editura Humanitas.

23 de romane vor fi comentate È™i povestite pentru ca cititorii să înÈ›eleagă cum trebuie citit un roman. Această forma a genului epic este construită pentru a ne introduce în lumi fictive, unele greu de imaginat È™i altele extrem de realiste, È™i adeseori sunt numai minciuni. De ce sunt categorizate ca minciuni? Ei bine, aceste minciuni sunt pentru a completa limitarea È™i frustrarea vieÈ›ii reale È™i pentru a ne face să pășim pe alte meleaguri atunci când ne e greu. Printre textele comentate se numără Moarte la VeneÈ›ia, Tropicul Racului, Străinul sau Marele Gatsby, iar vorbele lui Llosa vor fi foarte uÈ™or de înÈ›eles. În ediÈ›ia publicată în 2002 au mai apărut zece titluri È™i sperăm că vor apărea È™i în ediÈ›iile următoare că tare de ajutor sunt comentariile. Totul a pornit de la o amintire. Într-o zi autorul È™i-a dat seama că hispanicii aveau voie să citească doar ceea ce le dădeau voie inchizitorii, texte ce nu ar fi dăunat sănătății mintale sau spirituale. Argumentul lor era că romanele mint mereu iar oamenii vor cunoaÈ™te alte realități ce sunt inutile pentru ei. Asta s-a întâmplat È™i în regimurile politice din timpul È™i de după cel de Al Doilea Război Mondial, însă acum majoritatea țărilor au ridicat cenzura. Romanul ne permite să trăim amintiri ce nu ne aparÈ›in È™i de aceea este un adevăr mincinos, rămâne în mintea noastră însă nu putem povesti cum am trecut prin pereÈ›i precum Harry Potter sau ne-a înghiÈ›it o balenă ca în Iona. Ce este interesant este că autorii de literatură sunt singurii ce îndrăznesc să spună adevăruri pe care istoricii sau geografii nu le pot spune. Asta È›ine È™i de realism È™i irealism însă să fie serioÈ™i, nu este mai bine când citiÈ›i ficÈ›iune în loc de un manual È™colar?