Mario Vargas Llosa , născut la 28 martie 1936, este unul dintre cei mai cunoscuÈ›i scriitori peruani. Primul său roman, intitulat "OraÈ™ul È™i câinii", publicat pentru prima oară în anul 1963, i-a adus recunoaÈ™terea imediată, acesta purtând semnele existenÈ›ialismului lui Sartre. Considerat unul dintre cei mai importanÈ›i romancieri È™i eseiÈ™ti contemporani, lucrările sale au câÈ™tigat numeroase premii, inclusiv "Premiul Nobel pentru Literatură" (2010) È™i "Premiul Cervantez" (1994) - considerat cel mai important din Spania. Majoritatea romanelor sale au acÈ›iunea plasată în Peru, explorând concepÈ›ia acestuia despre societatea peruană. În anul 2010, Mario Vargas Llos primeÈ™te "Premiul Nobel pentru Literatură" datorită modului în care reuÈ™eÈ™te să cartografieze structurile puterii, dar È™i pentru descrierile sale pătrunzătoare care vorbesc despre rezistenÈ›a individului, dar È™i revolta È™i eÈ™ecul său.
Cartea "Caietele lui don Rigoberto", publicată pentru prima oară în anul 1997, este un roman erotic ce îi are în prim-plan pe don Rigoberto, pe soÈ›ia sa dona Lucrecia, dar È™i pe fiul vitreg al acesteia, Fonchito.
Intriga poveÈ™tii are la bază o serie de texte scrise de don Rigoberto, managerul unei companii de asigurări, care încerca să evadeze din realitatea cotidiană punându-È™i pe hârtie fanteziile È™i dorinÈ›ele sexuale. În acelaÈ™i timp, fiul său mai mic, Fonchito, este obsedat de pictorul austriac Egon Shiele, imitându-l în toate, ajungând chiar să creadă că este reîncarnarea acestuia, autorul scriind, practic, biografia acestuia prin poveÈ™tile pe care băiatul i le spune mamei vitrege, atât despre viaÈ›a lui Schiele, cât È™i despre opera sa.
Don Rigoberto, ajuns la vârsta de 50 de ani, traversează o perioadă grea după separarea de soÈ›ia sa mult iubită. După despărÈ›irea lor, dona Lucrecia se mută în altă casă, împreună nu menajera ei, Justiniana, în locuință conjugală rămânând soÈ›ul împreună cu fiul lui, Alfonso. Motivul separării cuplului este unul È™ocant: don Rigoberto a fost înÈ™elat de către soÈ›ie chiar cu propriul său fiu, Fonchito, care este È™i minor, având în jur de 13-14 ani. RelaÈ›ia incestuoasă dintre cel mic È™i dona Lucrecia se derulează în sufrageria căminului conjugal, momentul fiind încărcat de aluzii, referiri È™i insinuări sexuale.
După despărÈ›irea celor doi, Fonchito începe să îÈ™i viziteze mama vitregă È™i, simultant, între cei doi soÈ›i începe o ciudată corespondență amoroasă. Alături de toate aceste evenimente, Llosa prezintă în cartea sa multe detalii prezente în caietele lui Rigoberto, care, în sigurătatea căminului său, îÈ™i ia notiÈ›e despre nenumărate lucruri, precum: comentarii despre cărÈ›i È™i tablori, reflecÈ›ii È™i teorii personale pe cele mai variate teme, poveÈ™ti ce conÈ›in fanteziile sale erotice, etc.
Structurat pe mai multe capitole, romanul lui Llosa lasă impresia unei înÈ™iruiri de fantezii sexuale care nu au nicio legătură una cu alta, de la tot felul de scrisori netrimise, scrise de protagonist, ba pentru un rotar, ba pentru un cititor al revistei Playboy, ba pentru anumite organizaÈ›ii ecologiste.
Romanul "Caietele lui don Rigoberto" este, pe lângă un amestec ciudat de Cervantes È™i Nabokov, un exerciÈ›iu de stil complex È™i ambiÈ›ios, o mostră a simÈ›ului umorului deosebit, dar È™i cea mai experimentală faÈ›etă a creativității autorului său. Originea acestuia poate fi găsită în vechea admiraÈ›ie a autorului pentru operele lui Borges, Nabokov È™i alÈ›i autori de genul, fiind o operă construită în întregime din literaturi preexistente È™i un rafinament intelectual È™i verbal.
Cartea "Caietele lui don Rigoberto" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Humanitas (2006) È™i Humanitas (2010).