Mario Vargas Llosa, născut pe 28 martie 1936, în Peru, este unul dintre cei mai importanÈ›i romancieri È™i eseiÈ™ti din America Latină.
În anul 2010, LLosa primeÈ™te Premiul Nobel pentru Literatură pentru "cartografierea structurilor puterii ÅŸi imaginile sale tranÅŸante ale rezistenÅ£ei, revoltei ÅŸi înfrângerii individului".
Printre cele mai cunoscute romane ale lui Llosa se numără È™i: "OraÈ™ul È™i câinii" (2005), "Casa verde" (1966), Pantaleon È™i vizitatoarele (1973), "Elogiul mamei vitrege" (1988), "Rătăcirile fetei nesăbuite" (2006), etc.
Romanul "Pantaleon È™i vizitatoarele", publicat în anul 1973, se desfășoară pe o perioadă de trei ani, între 1955 È™i 1958. Cartea începe cu un citat din Flaubert: "Există oameni care n-au altă menire printre ceilalÈ›i decât aceea de a servi drept intermediari; treci peste ei ca pe o punte È™i îÈ›i vezi mai departe de drum".
Pantaleon Pantoja, membru marcant și disciplinat al forțelor armate peruviane, are o nouă misiune, aceea de a crea un serviciu de prostituate ("vizitatoare") care ar reduce numărul violurilor din Amazon, provocate de soldații armatei.
IniÈ›ial, Pantoja era oarecum ambivalent cu privire la noua sa misiune, dar, având în vedere că era soldat model, fiind È™i extrem de mândru de faptul că poartă uniforma forÈ›elor armate peruviane, se adânceÈ™te în munca sa cu mare entuziasm, È™i o eficiență spectaculoasă.
Numele pe care-l va primi reÈ›eaua de prostituÈ›ie a armate este "Serviciu de Vizitatoare pentru Garnizoane, Posturi de Frontieră È™i Aferente", Pantoja urmărind să formeze relaÈ›ii strânse de lucru atât cu proxeneÈ›i È™i prostituate, cât È™i cu escroci din zona Iquitos.
Disciplina È™i organizarea sa fac ca respectivul serviciu clandestin să funcÈ›ioneze perfect până când au loc o serie de evenimente care pun capăt celebrului È™i controversatului serviciu de prostituate din Iquitos. Romanul este bazat pe o poveste adevarată.
Cartea este împărÈ›ită în 10 capitole, majoritatea fiind scrise la persoana a treia, mai puÈ›in capitolele 3 È™i 9, care conÈ›in scrisori trimise de Pochita către sora ei, Cici, È™i fratele Franciso, acestea fiind scrise la persoana întâi. În plus, capitolul 9 prezintă, de asemenea, È™i articole din ziarul El Oriente, dar È™i elegia funebră a căpitanului Pantaleon Pantoja la înmormântarea frumoasei Olga Arellano Rosaura("Brazilianca").
Printre personajele romanul "Pantaleon È™i vizitatoarele" se numără: Pantaleon Pantoja (personaj principal) - este un ofiÈ›er de armată foarte eficient, disciplinat, serios, dedicat armatei, ordonat È™i bun administrator. Suferă foarte mult în momentul în care i se cere să-È™i dea demisia din armată, deoarece era obiÈ™nuit să aibă È™efi, iar armata este ceea ce iubeÈ™te cel mai mult, obsesia lui pentru muncă fiind atât de mare încât făcea ceea ce i se cerea cu mare eficiență.
Pochita (personaj secundar) - este soÈ›ia lui Pantaleon. Inocentă È™i naivă, o "fată bună", care nu È™i-ar fi imaginat vreodată că soÈ›ul ei, atât de serios, o va înÈ™ela.
Brazilianca (personaj secundar) - pe numele ei original Olga Arellano, este cunoscută drept baziliancă pentru că È™i-a trăit o mare parte din viață în Manaus. Este o femeie frumoasă È™i voluptoasă, care îl seduce pe Pantaleon, devenindu-i iubită.
Leonor Curinchilla (personaj secundar) - este mama lui Pantaleon, iubindu-È™i fiul È™i îngrijindu-l cu mare devotament.
Scavino È™i Părintele Beltran (personaje secundare) - sunt ofiÈ›eri de armată, care dezaprobă "Serviciu de Vizitatoare pentru Garnizoane, Posturi de Frontieră È™i Aferente", încă de la înfiinÈ›area acestuia.
Romanul a fost adaptat în două filme. Primul a fost lansat în anul 1975, fiind co-regizat chiar de Mario Vargas Llosa, iar a doua adaptare a fost realizată în anul 2000, avându-l ca regizor pe Franciso J. Lombardi.
Cartea "Pantaleon È™i vizitatoarele" se află pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Albatros (1998) È™i Humanitas (2008).