Martin Heidegger - Originea operei de arta

Romanul “Originea operei de artă”, “Der Ursprung des Kunstwerkes”, în limba germană, de Martin Heidegger, a apărut în anul 1950, fiind mai exact un amplu tratat de filosofie scris între anii 1935 È™i 1937, acesta fiind publicat după mai bine de zece ani la editura Reclam, din Leipzig, Germania.

Opera oferă o amplă radiografie asupra noÈ›iunii de artă în societate, trecând prin teritorii complexe ale psihologiei, È™tiinÈ›ei, sociologiei sau esteticii, toate aceste aspecte îmbrăcând un teritoriu metafizic desprins din filozofia autorului, dar È™i un amplu teritoriu al adevărului în artă, adevăr ce cuprinde chiar È™i istoria.

În România, romanul apare în anul 1982, la editura Univers, în format cartonat È™i broÈ™at, după o traducere realizată de Gabriel Liiceanu, iar printre alte edituri care publică romanul în România, putem aminti de editura Humanitas, din colecÈ›ia Paradigme, 1995, în format cartonat, cu supracopertă.

Martin Heidegger s-a născut la data de 26 septembrie 1889, în oraÈ™ul Meßkirch, din regiunea sud-vestică a germaniei, Baden, fiind un important filozof german, unul dintre cele mai importante figuri în materie de filozofie din secolul al XX-lea.

CreÈ™te în oraÈ™ul natal, urmând cursurile de bază, din anul 1909, acesta urmând teologia în Freiburg, neterminând cursurile È™i mergând spre filosofie, acolo unde este atras de È™tiinÈ›ele naturii È™i de matematică.

În anul 1913, acesta devine doctor în filosofie, pentru ca zece ani mai târziu, să ajungă un important profesor al catedrei “Universității din Marburg”.

Din anul 1928, acesta devine un important profesor în filosofie, preluând frâiele prestigioasei catedre din Freiburg, după ce filosoful Edmund Husserl se pensionează.

În anul 1927, scrie cea mai reprezentativă operă “Ființă È™i timp”, punând astfel bazele ontologiei È™i aducând în prim plan noi ideologii artistice legate de filozofie.

Printre cele mai importante opere semnate de celebrul filosof german, putem aminti de “Kant È™i problema metafizicii”, 1929, “Ce înseamnă a gândi”, 1954 sau “Tezele lui Kant asupra fiinÈ›ei”, 1963.

 Romanul “Originea operei de artă” de Martin Heidegger reprezintă o operă ce intervine pe latura artistică a creaÈ›iei, autorul îmbinând astfel aspectele filozofice cu cele din artă, totul fiind la limita dintre frumuseÈ›ea artei È™i adevărul din spatele acestora.

Autorul vorbeÈ™te È™i despre originea artei sau a artistului, astfel că această origine a artei apare atunci când artistul îÈ™i desăvârÈ™eÈ™te opera, aparând implicit în universul acesta È™i artistul, acest element omniscient care reprezintă zeul estetic al unei creaÈ›ii artistice.

Pe de altă parte, Heidegger vorbeÈ™te despre relaÈ›ia dintre artist È™i arta sa, care comunică È™i care nu pot funcÈ›iona una fără cealaltă, esenÈ›a fiind cea care devine elementul primordial între cele două coordonate, arta, nu poate exista fără artist, cum artistul, nu poate exista fără artă.

În altă ordine de idei, Heidegger oferă o perspectivă legată de adevăr, dar È™i despre istorie, cele două elemente fiind È™i ele folosite ca elemente ce coexistă, astfel că, în funcÈ›ie de filozofia desprinsă de acesta, vorbeÈ™te despre adevărul care se plasează undeva la mijloc, între lumea creată de artist în operă È™i pământul, anume realitatea, astfel că se crează această dispută între cele două elemente, care ajung să se compenseze, sau să se ascundă una de cealaltă, adevărul fiind undeva la mijloc, sau oferind un adevăr în acelaÈ™i timp cu realitatea.

Făcând o trimitere la “Ființă È™i timp”, autorul vorbeÈ™te È™i despre lumea prezentă în acea operă de artă, astfel că totul în acest nou univers creat de artist capătă valenÈ›e ce pot pune cap la cap existenÈ›e, tematici È™i lumi diferite, atemporale, ce nu au un curs firesc, acest lucru fiind cumva în contradicÈ›ie cu viziunea acestuia asupra existenÈ›ei.

Autorul propune prin această operă o nouă perspectivă în ceea ce priveÈ™te relaÈ›ia dintre cele două elemente încastrate într-un proces artistic, totul căpătând valenÈ›e atipice, demne de un teritoriu vizionar ce nu È›in de o coordonare spaÈ›io-temporală, scriitorul fiind un zeu, născut în lumea creată de un alt zeu, din realitatea lui perceptibilă, iar opera, fiind un teritoriu ce poate debloca valenÈ›ele fiinÈ›ei în timp È™i în existenÈ›ialismul schiÈ›at de acesta în opera sa celebră “Ființă È™i timp”.