Mary Shelley - Frankenstein

Romanul „Frankenstein” al scriitoarei Mary Shelley a fost publicat prima dată în 1818 la editura Lackington, Hughes, Harding, Mavor, & Jones în Anglia, anonim. Abia la a doua ediÈ›ie, apărută în 1823, cartea a fost atribuită autoarei. La momentul apariÈ›iei primei ediÈ›ii, „Frankenstein” a primit critici pozitive, inclusiv din partea unor autori importanÈ›i ca Sir Walter Scott. Odată cu apariÈ›ia romanului sub numele Mary Shelley, au apărut criticile care o acuzau de „influență feminină” È™i care considerau romanul doar o imitaÈ›ie a celor scrise de tatăl autoarei. În ciuda acestora, „Frankenstein” a căpătat din ce în ce mai multă popularitate È™i Mary Shelley asista la prima reprezentaÈ›ie a romanului său în 1823. Romanul este la fel de apreciat È™i astăzi, BBC News adăugând „Frankenstein” pe lista celor 100 de romane cu cea mai mare influență în noiembrie 2019.

Mary Shelley era fiica scriitorilor William Godwin È™i Mary Wollstonecraft. DeÈ™i mama ei a murit la scurt timp după naÈ™tere, tatăl ei i-a oferit o educaÈ›ie aleasă, iar Mary a fost înconjurată de scriitori È™i politicieni de când era copil. Astfel a ajuns să-l cunoască pe Percy Shelley, cu care avea să se căsătorească mai târziu, împotriva voinÈ›ei tatălui ei. De aceea, aceÈ™tia pleacă în FranÈ›a, alături de sora lui Shelley, Claire Clairmont. Aceasta avea o prietenie strânsă cu Lord Byron, unul din cei mai cunoscuÈ›i poeÈ›i britanici. În călătoriile celor patru în Germania È™i ElveÈ›ia, Mary, Percy È™i Byron au pus la cale un concurs, È™i anume, cine putea să scrie cea mai bună poveste horror. În cele din urmă, Mary a câÈ™tigat concursul È™i astfel a apărut „Frankenstein”.

„Frankenstein” este un roman epistolar, format din scrisorile căpitanului Robert Walton È™i ale surorii acestuia, Margaret Walton Saville. Într-o expediÈ›ie a căpitanului Walton la Polul Nord, acesta îl descoperă pe Victor Frankenstein, aproape îngheÈ›at. Acesta îi povesteÈ™te că a ajuns acolo din cauza greÈ™elilor comise. Walton află că Frankenstein făcea parte dintr-o familie înstărită È™i că a studiat chimia. După ce mama sa a murit, el a aprofundat studiul È™i a reuÈ™it să găsească metoda prin care să aducă la viață obiecte neînsufleÈ›ite. Astfel, el încearcă să creeze un humanoid, dar când îi vede forma finală, Frankenstein fuge. Se întâlneÈ™te cu un fost prieten È™i îl duce la locul faptei, dar îÈ™i dă seama că monstrul creat de el a scăpat. Se îmbolnăveÈ™te È™i este îngrijit de prietenul său. Când îÈ™i revine, află că fratele său a murit È™i merge la Geneva. Vede creatura È™i crede că este vinovat de moartea fratelui său. Mai mult, fata care avusese grijă de fratele său este acuzată de crimă. Frankenstein fuge în munÈ›i, unde se întâlneÈ™te cu monstrul său. Acesta îi povesteÈ™te de primele zile ale sale în singurătate, cum a învățat să vorbească de la o familie la care stătea ascuns È™i cum căra lemne pentru aceÈ™tia È™i despre faptul că îi era frică de modul în care arăta, realizând că oamenii se vor speria de el. Încearcă să se împrietenească cu familia, dar toÈ›i fug, în afară de tată, care era orb. Creatura îi cere lui Frankenstein să îi creeze un companion, o femeie, argumentând că È™i el are dreptul la fericire È™i ameninÈ›ându-l că dacă nu va face precum doreÈ™te, îi va ucide pe cei care îi sunt dragi. Frankenstein acceptă propunerea, de frică, dar lucrurile iau o întorsătură drastică atunci când realizează că poate pune specia umană în pericol È™i distruge proiectul început. Creatura se răzbună, aÈ™a cum promisese, iar Frankenstein devine martorul propriei tragedii.

Creatura din „Frankenstein”, deÈ™i numită adesea greÈ™it după creatorul ei, este unul dintre cele mai faimoase personaje din cărÈ›i. Romanul lui Shelley a inspirat multe ecranizări, printre care cele mai cunoscute aflându-se filmul din 1931, produs de Universal Studios, în regia lui James Whale, avându-l în rolul principal pe Boris Karloff.