Mateiu Ion Caragiale, cel dintâi fiu al marelui Ion Luca Caragiale, s-a născut la BucureÈ™ti în anul 1885 È™i a decedat la vârsta de 50 de ani, în anul 1936. S-a remarcat prin romanele È™i poeziile sale, impunându-se mai ales prin apariÈ›ia sa stranie È™i prin stilul în mare parte conservator. Prima sa pasiune a fost heraldica, urmată rapid de romane È™i poezie. A fost considerat de criticii vremii ca fiind diferit de tatăl său prin comportament, dar È™i prin caracterul particular al scrierilor sale. Mateiu Caragiale a reuÈ™it de-a lungul vremii să creeze în operele sale momente izolate, absolut tulburătoare, care nu pot fi imitate.
Romanul Craii de Curtea-Veche a apărut în anul 1929 la editura Cartea Romanească. Roman interbelic, este considerat a fi cea mai grandioasă lucrare a autorului, acestuia luându-i peste două decenii pentru a-l termina.
Titlul romanului a fost inspirat dintr-o anecdotă de-a lui Ion Luca Caragiale, publicată de acesta în revista “Vatra“ . Romanul a devenit celebru prin stilul său unic, care surprinde BucureÈ™tiul de secol XIX È™i mai ales dezbaterile aprinse care aveau loc între intelectualii români ai vremii. Personajele principale fac parte din categoria nobililor, bine cunoscuÈ›i pentru viciile È™i comportamentul lor extrem. Întregul mediu este unul corupt, tabloul în care personajele se configurează este întunecat È™i misterios, acestea din urmă având un destin cumplit.
Cele trei personaje principale: Pantazi, Pirgu È™i Pasasia, aparÈ›in unei lumi boeme È™i dezordonate, fiind paradoxali prin modul în care se comportă. Scriitorul-narator ia parte la închipuirile celor trei, creionându-le trăirile È™i obiceiurile. În timp ce Pasasia È™i Pantazi aparÈ›in mai mult de nobilimea locală, Pirgu face parte dintr-o lume mult mai joasă, în care influenÈ›a È™i caracterul de cea mai joasă speță sunt la ordinea zilei. Romanul începe cu capitolul “Întâmpinarea Crailor“, unde Caragiale ia parte la fanteziile celor trei, pentru ca mai apoi acesta să îi întâlnească în cel de-al doilea capitol, “Cele trei hagialâcuri“, la birtul din Covaci. Cea de-a treia parte, “Spovedanie“, surprinde birturile din BucureÈ™ti ale secolului XIX, acÈ›iunea mutându-se în final în “AsfinÈ›itul Crailor“, unde eroii se regăsesc în casa Arnotenilor.
NaraÈ›iunea este mult prea stângace, iar finalul unul întunecat. Povestirea este condusă de un acut sentiment de originalitate, naratorul conturând un tablou plin cu descrieri îngrămădite. De-a lungul timpului, romanul Craii de Curtea-Veche a produs o serie de discuÈ›ii referitoare la formula literară. DeÈ™i debutează cu naraÈ›iune la persoana I care induce în eroare È™i trimite cu gândul la lirică, în roman nu se poate vorbi de evocare sau confesiune. Personajele nu sunt reflecÈ›ii ale eului liric, aÈ™a cum au afirmat unii critici, ci mai degrabă acestea se inventează, imaginându-È™i biografia. Criticii literari au recunoscut că prozatorul a dat dovadă de o stilistică rafinată, plină de subtilități. Ovid Crohmălniceanu afirma că specificul lui Caragiale este reprezentat de “ancorarea în real“ È™i “gustul caricaturii“.
În anul 2001, Observatorul Cultural a clasat opera pe locul întâi în categoria romanului românesc al secolului XX, popularitate asemănătoare cu cea a celebrului roman Ulyse de James Joyce. Notorietatea romanului a făcut ca acesta să fie ecranizat în filmul “Craii de Curtea-Veche”, în regia lui Mircea Veroiu. La 30 decembrie 2018, BNR a scos o monedă din aur, prin care a sărbătorit împlinirea a 90 de ani de când romanul a fost publicat.
În anticariatul nostru, se pot găsi mai multe ediÈ›ii ale romanului: Cartea Românească (1929), Minerva (1972), Eminescu (2005), Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă (2008).