Maurice Druon - Marile familii

Scriitorul francez Maurice Druon, strănepot al poetului Charles Cros È™i nepot al lui Joseph Kessel, s-a născut în anul 1918 la Paris. A fost un important membru al Academiei Franceze, dar s-a făcut remarcat după scrierea romanului “Marile Familii“, pentru care a fost laureat la impresionantul Prix Goncourt din 1918.

A început să publice în ziare È™i reviste încă de la vârsta de 18 ani, remarcându-se imediat cu eseul “Lettres d’un Europeen“, devenind unul din premergătorii ideii de Uniune Europeană. Un punct important al carierei sale literare a fost acela în care a decis să scrie cu unchiul său Kessel “Le Chant des Partisans“, care avea să devină imn al RezistenÈ›ei.

Devine corespondent de război până la încheierea celui de-al doilea război mondial, iar din 1946 se îndreaptă din ce în ce mai mult spre literatură, fără a lăsa la o parte politica. În 1950 a publicat o impresionantă serie de È™apte romane istorice sub titlul de “Regii blestemaÈ›i“. Scrierile au fost o adevărată sursă de inspiraÈ›ie pentru George R.R. Martin, care l-a numit pe Druon “cel mai bun romancier istoric al FranÈ›ei de la Alexandre Dumas“.

Druon a activat È™i pe scena politică, fiind pe rând ministru al culturii, deputat în Parlamentul European È™i reprezentând FranÈ›a în consiliul Europei. S-a stins din viață în 2009, la vârsta de 90 de ani, la Paris, în locul unde s-a născut.

“Marile familii“ (titlu original : “Les Grandes Familles“) a fost publicată pentru prima dată în anul 1948 în FranÈ›a, de către Editions Julliard. Opera face parte din saga “La Fin des Hommes“ , alături de “La Chute des Corp“ È™i “Rendez-Vous aux Enfers“. Intriga se derulează între 1916 È™i până la declaraÈ›ia de război din 1939, creionând viaÈ›a câtorva membri ai elitei pariziene. Personajele sunt din cele mai diverse: mari burghezi aliaÈ›i cu aristocraÈ›i decadenÈ›i, vedete din lumea spectacolului obsedate de propriul trup, finanÈ›atori amorezaÈ›i, politicieni roÈ™i de ambiÈ›ie È™i câÈ›iva aÈ™a ziÈ™i paraziÈ›i care se învârt în jurul lor. Caracterele lor sunt din cele mai diverse: laÈ™i, cinici, egoiÈ™ti, violenÈ›i sau manipulatori pe de o parte, iar pe de altă parte pot fi È™i sensibili, mistici, îndrăgostiÈ›i, naivi sau chiar buni. De cele mai multe ori, toate acestea la un loc.

Tânărul profesor de litere, Simon Lachaume, cunoaÈ™te o ascensiune politică de excepÈ›ie. Are o scurtă aventură cu tânăra Isabelle, care spre final se căsătoreÈ™te cu cineva mult mai învârstă, însă fericirea nu durează mult deoarece soÈ›ul ei moare la scurt timp.

În familia bancherilor Schoudler lucrurile nu stau prea bine. Patriarhul Noel asistă la decăderea fiului său Francis, care decide să se sinucidă din cauza presiunilor puse asupra lui de vărul său Lucien Maublanc. Acesta din urmă apelează la o tânără săracă, Sylvaine Dual, pentru a-i lăsa un moÈ™tenitor. În încercarea fetei de a se îmbogăți È™i de a deveni o actriță de succes, falsifică o sarcină È™i primeÈ™te de la Maublanc doua milioane de franci. Personajul experimentează spre final un adevărat declin social È™i economic, înainte de a deveni nebuni È™i a muri.

Criticii au fost de părere că romanul este unul întunecat È™i realist, de o veridicitate istorică È™i sociologică impecabilă, schiÈ›ând picturi ale unei realități izbitoare. Prin urmare, devine un imens roman al ambiÈ›iei È™i al decăderii. Romanul a făcut obiectul unei adaptări cinematografice cu acelaÈ™i nume, produsă în 1958, dar È™i a unei adaptări televizate în trei episoade.

Dintre ediÈ›iile întâlnite pe rafturile anticariatului nostru amintim: Orizonturi (2013), Vivaldi (1998), Editura pentru Literatură Universală (1961).