Max Blecher - Intamplari in irealitatea imediata

Max L. Blecher a fost un scriitor român de origine evreiască născut pe 8 septembrie 1909 la BotoÈ™ani. Provenea dintr-o familie destul de înstărită, tatăl sau având o fabrică de prelucrare a sticlei, iar datorită acestui lucru a ajuns să studieze medicina la Paris. Nu a durat mult până să îÈ™i întrerupă studiile din cauza unei boli incurabile în acea vreme: tuberculoză la coloana vertebrală. A fost internat la sanatorii din FranÈ›a È™i ElveÈ›ia dar a hotărât că dacă tot nu se va vindeca, mai bine se duce la Techirghiol. În 1934 publică primul său volum de poezii cu ajutorul lui Geo Bogza, intitulat "Corp transparent" ce va conÈ›ine versuri suprarealiste dar pline de tehnică. În 1936 la editura Vremea va publica romanul de debut, È™i ultimul, numit "Întâmplări în irealitatea imediată" pe care îl poÈ›i găsi pe site-ul nostru în următoarele ediÈ›ii: Minerva, 1970; Art, 2011; Cartex, 2019 sau Corint din 2016.

Avem parte de un roman pentru cititorii care nu sunt slabi de înger. Firul narativ fiind unul autobiografic, va trebui să te pregăteÈ™ti de suferință, haos È™i doar un strop de fericire. Stimuli vizuali sau olfactivi sunt folosiÈ›i la maxim, de exemplu, doctorul său era văzut ca un È™obolan de laborator iar mirosul de bâlci este descris amănunÈ›it pentru ca tu să te simÈ›i acolo.

Max va purta conversaÈ›ii imaginare cu el însuÈ™i sau entități inexistente È™i îÈ™i va transforma nopÈ›ile în vise psihedelice va îl vor ajuta să treacă peste diagnosticul tulburător. Prin mici pasaje ne sunt descrise copilăria È™i adolescență nu prea fericite, care conturează uÈ™or un coÈ™mar ce nu mai are de gând să se termine. Considerat un Kafka al literaturii moderne, nu putea da greÈ™ în reprimarea acestui titlu, aÈ™a că scenele de absurd nu lipsesc. TristeÈ›ea nu se termină nici spre final când autorul afirmă că ar vrea ca cineva să îl trezească din acest coÈ™mar pentru a vedea din nou realitatea. Realitatea a fost însă că nu mai avea mult de trăit.

Până la vârsta de 38 de ani a reuÈ™it să mai publice "Inimi cicatrizante" în 1937, "Vizuina luminată" fiind publicată post-mortem. Fiind un evreu în acele vremi tulburi, nu a avut prea mare noroc în viață dar talentul său È™i poate È™i suferință sa, l-au făcut să ajungă în mâinile a zeci de mii de cititori ce au apreciat fiecare cuvânt scris poate cu lacrimi în ochi.