Max Frisch - Homo Faber

Max Frisch s-a născut la data de 15 mai 1911, la Zurich È™i a decedat la data de 4 aprilie, 1991, tot la Zurich. Cauza morÈ›ii a fost considerată una naturală, suferind de cancer de colon. El a fost un arhitect elveÈ›ian, romancier È™i dramaturg. Opera sa se bazează pe lipsa de sens a existenÈ›ei umane È™i abordează teme precum criza spirituală a societății contemporane. El a devenit un autor importat în canonul literaturii germane datorită titlurilor: „Homo faber”, „Eu nu sunt Stiller”, Biedermann È™i incendiatorii”, „Andorra”. Pe lângă piese de teatru È™i romane, a compus È™i două jurnale literare, proză scurtă È™i piese radiofonice în perioadele 1946-1949 È™i 1966-1971. În tinereÈ›e s-a luptat cu propriul său Eu, simÈ›ind nesiguranÈ›a în propria-i artă, simÈ›ind că viaÈ›a burgheză nu poate coexista în acelaÈ™i timp sau în egală măsură cu arta. O bună bucată de timp a fost nesigur pe el sau pe ce model de viață ar trebui să adopte. Și-a întrerupt studiile È™i cariera artistică de debut, absolvind facultatea de arhitectură È™i chiar a lucrat câÈ›iva ani ca ahitect. După succesul romanului „Eu nu sunt Stiller” îÈ™i recapătă încrederea în el È™i în arta È™i creaÈ›iile sale, astfel că îÈ™i părăseÈ™te familia È™i se dedică în totalitate scrisului È™i destinului său de scriitor. Evident că tema centrală a creaÈ›iilor sale este conflictul cu sinele. Alte teme pe care le abordează sunt angajamentul politic, conflictul dintre sexe, comunicarea, responsabilitatea, descoperirea/apărarea identității. În lucările sale se regăsesc, de asemenea È™i influenÈ›e politice din Europa, la care artistul a luat parte (cel de-al Doilea Război Mondial È™i ascensiunea fascismului). El a părăsit ElveÈ›ia de-a lungul timpului, cu nenumărate ocazii È™i a tratat perioada de după război în scrierile sale cu multă ironie.

Romanul „Homo Faber” (în limba română însemnând Omul creator) este publicat pentru prima dată în anul 1957, având un succes gălăgios în lumea postbelică. Azi îl regăsim în edituri precum: „Polirom” (2002), „Univers” (1971), „Gallimard” (1991), „R. Oldenbourg Verlag Muchen” (1988).

Protagonistul cărÈ›ii este Walter Faber, un inginer profesionist conÈ™tiincios, care lucrează pentru UNESCO, ajutând țările sărace să se dezvolte. Personajul este construit precum o minte logică, analitică, care nu crede nicidecum în destin È™i nu suportă predispoziÈ›ia femeilor pentru drame, tragedii, intuiÈ›ii sau sentimente atribuite mereu unei situaÈ›ii. Aici intervine momentul în care autorul È™i personajul încep să se asemene, deoarece personajul urmează să trăiască o serie de întâmplări È™i momente care îi vor distruge lumea statistică È™i matematică È™i îi va da peste cap tot ceea ce È™tia despre viață, pornind într-un carusel al răsturnărilor de situaÈ›ie. Personajul se află într-o relaÈ›ie cu o manechină căsătorită, însă călătorind cu vaporul din America în Europa, se îndrăgosteÈ™te de propria sa fiică, fără a È™ti cine este, de fapt È™i chiar o cere în căsătorie. Altă situaÈ›ie total neprevăzută este atunci când descoperă cadavrul primului soÈ› al fostei sale iubite, (adica mama fetei lor) fiind chiar prietenul lor comun, pe o plantaÈ›ie din Guatemala. Povestea are, evident, rădăcini mult mai adânci. Faber se îndrăgosteÈ™te în studenÈ›ie de Hannah, însă fiind tineri, el este indecis în privinÈ›a căsătoriei, cu atât mai mult atunci când află că Hannah este însărcinată. În final ei se despart, iar el trăieÈ™te cu impresia că ea a renunÈ›at la sarcină. După douăzeci de ani de absență, se reîntâlnesc accidental la Atena. El fusese într-o călătorie cu Sabeth, (fiica lor despre care nu È™tie încă) în Paris È™i o parte a Italiei È™i se întorce la Atena pentru că Sabeth vrea să îÈ™i viziteze mama, care se stabilise aici de o bucată de timp. Din păcate, Sabeth este muÈ™cată de un È™arpe veninos È™i moare în Atena. Moare È™i Walter din pricina cancerului la stomac.