Anticariat online · Cărți vechi și noi

Cuvintele si lucrurile

Momentan acest titlu nu se află în stoc. Intră în pagina de produs, și alege să fii notificat prin email când reintră în stoc!


Michel Foucault - Cuvintele si lucrurile
Michel Foucault, născut pe 15 octombrie 1926, a fost un filosof È™i istoric francez a cărui operă, catalogată drept postmodernistă, a avut puternice ecouri în domenii precum filosofie, istoria È™tiinÈ›ei, psihanaliză È™i sociologie. Teoriile lui Foucault au avut la bază, în primul rând, relaÈ›iile dintre putere versus cunoaÈ™tere È™i libertate, analizând modul în care acestea sunt utilizate ca formă de control social prin mai multe instituÈ›ii.
Cartea "Cuvintele È™i lucrurile", publicată pentru prima oară în anul 1966, începe cu o descriere detaliată a picturii "Las Meninas" a lui Diego Velazquez, È™i a aranjamentului său complex de linii È™i efecte ascunse. Această lucrare originală este marcată de un destin singular: succesul ei editorial i-a adus autorului său o largă notorietate, însă, cu toate acestea, cartea are o reputaÈ›ie de lectură dificil de digerat, scrisă într-un stil baroc, de-a lungul timpului fiind È›inta unor critici acerbe. Primul lucru care È™ochează cititorul la textul lui Foucault, în afară de densitatea, erudiÈ›ia È™i formulările uneori nebuloase, este faptul că sunt mult mai prezente "cuvintele", nu "lucrurile", aÈ™a cum va recunoaÈ™te mai târziu È™i autorului. În "Cuvintele È™i lucrurile", Foucault se plaseza epistemologic într-o anumită continuitate cu structuralismul, È™i într-o ruptură asumată cu existenÈ›ialismul È™i fenomenologia. La o analiză amănunÈ›ită a lucrări lui Foucault se poate remarca impactul semnificativ pe care l-a avut moÈ™tenirea lăsată de Nietzsche - primul care a conturat ideea că orice dorință de cunoaÈ™tere denotă, mai presus de orice, o dorință de putere. Principalele postulate ale autorului sunt următoarele: discursurile sunt autonome, trebuind analizate ca obiecte de sine stătătoare; această analiză permite identificarea unor rupturi în domeniul gândirii care nu coincid cu diviziunile istorice clasice; apariÈ›ia omului ca subiect-obiect al cunoaÈ™terii este un fenomen recent caracterizat prin anunÈ›ata sa finitudine, celebra "moarte a omului". Foucault nu are ambiÈ›ia de a crea o teorie universală: el studiază gândirea europeană, cel mult occidentală, lucru pe care îl confirmă în nenumărate rânduri. În a zecea parte a cărÈ›ii, intitulată "ȘtiinÈ›ele umane", autorul ne arată faptul că acestea pun în discuÈ›ie omul ca ființă atât prinsă în È›esătură vieÈ›ii (ființă empirica deci, postură fenomenologică), dar È™i capabilă să se extragă din acesta, printr-o postură reflexivă È™i o capacitate de reprezentare (ființă transcedentală, postură existenÈ›ialistă). Pentru Foucault, caracteristica È™tiinÈ›elor umane nu este omul, ca obiectul privilegiat, ci dispoziÈ›ia epistemologică care le-a permis să constituie omul ca obiect al lor, È™i să-l analizeze în norme, reguli È™i seturi semnificative care le dezvăluie conÈ™tiinÈ›ei condiÈ›iile formelor È™i conÈ›inuturilor sale. Autorul denunță în cele din urmă o situaÈ›ie ambiguă È™i instabilă în È™tiinÈ›ele umane, care au sfârÈ™it prin a dizolva forma de obiectivitatea naturală aÈ™teptată de la formele mai vechi de cunoaÈ™tere. Această schimbare are loc prin descoperirea inconÈ™tientului, È™i o întoarcere concomitenta È™i paradoxală la reprezentare. Astfel, pentru Foulcault È™tiinÈ›ele umane neagă principiul progresului continuu È™i exponenÈ›ial al cunoaÈ™terii raÈ›ionale, propunând discontinuitate, ruptură.
În lucrarea sa, Foucault ne încurajează să trecem dincolo de simpla abordare a istoriei gândirii - care poate să fie È™i cea a practicilor - să pune întrebări despre tehnicile È™i procesele aflate în joc în fundal, È™i care ne permit să înÈ›elegem cum se creează un spaÈ›iu de normativitate, la un moment È™i un loc dat, deci un spaÈ›iu de exprimare a unei forme de norme È™i margini generatoare de energie, ortodoxie È™i heterodoxie.
Cartea "Cuvintele È™i lucrurile" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Univers (1996) È™i Rao (2008).


sus