Michel Tournier - Picatura de aur

Michel Tournier se naÈ™te pe 19 decembrie 1924, la Paris, dintr-o familie destul de prosperă. Tatăl său se ocupa cu drepturile de autor din muzică iar mama sa, ca toate femeile vremii, era casnică. TinereÈ›ea sa a fost marcată de izbucnirea războiului pentru că a fost învățat să aibă respect față de cultura germană iar acum trebuia să îl dispreÈ›uiască pe Hitler. Era prea tânăr să fie trimis pe front dar de pe fereastra sa vedea toată tragedia ce se întâmplă. Din 1945 se decide să studieze filosofia iar la câÈ›iva ani distanță deja se credea cel mai bun al generaÈ›iei sale. Examenul însă a spus altceva... Cel mai mare eÈ™ec al vieÈ›ii sale. În 1967 publică prima sa carte care nu va dura mult până să ajungă să fie vândută în milioane de exemplare. Autorul nu era pasionat doar de literatură, ci È™i de fotografie. Din 1960 până în 1965 a fost gazda unui serial numit The Black Box care avea ca subiect fotografia. Studiul imaginii È™i culorilor l-a inspirat în a scrie "Picătura de aur" È™i " Giulgiurile Veronicăi".

Romanul "Picătura de aur" a fost publicat original în limba franceză cu titlul "La goutte  d'or" în 1986.  Prima ediÈ›ie în limba română a fost publicată la doar 3 ani distanță de către editura Univers, fiind urmată de editura Polirom în 2003 È™i Rao în 2011.

Povestea începe cu Idris, un cioban simplu, care este cucerit de o blondă superbă ce face turul Saharei într-un Land Rover. Nu relaÈ›ionează prea mult însă tensiunea dintre ei începe să prindă scântei aÈ™a că trebuia ca cineva să facă primul pas. Ea îi face o poza È™i îi spune că i-o va trimite de la Aprsi dar el simte că vrea să îi fure identitatea, după poză urma să îi găsească È™i datele È™i casa È™i banii…dar acestea erau doar gânduri. După luni de aÈ™teptare se decide că ar fi bine să călătorească la Paris pentru a o găsi dar înainte de asta găseÈ™te o picătură de aur în nisip, semn că cineva a umblat la averea sa iar gândurile că ar fi putut fi ea îl doborau pe zi ce trecea. Ajuns în FranÈ›a, întâlneÈ™te un artist care îi cere să stea în faÈ›a unei pânze pentru a fi pictat. Acesta l-a folosit ca pe un obiect pentru a reprezenta desertul saharian iar Idris se înfurie...Este apoi convins să devină model pentru păpuÈ™ile arabe în mărime naturală È™i acceptă din ruÈ™ine cu toate că i se părea un gest dizgraÈ›ios cu privire la cultura sa. Cu ajutorul rășinii È™i al unei matriÈ›e, Idris ajunge să fie prezent în toate vitrinele È™i să atragă privirile locuitorilor.

Textul a încercat a fi unul filosofic însă criticii nu au fost de acord È™i l-au dat jos de pe piedestal È™i a devenit doar un roman despre cultura È™i viaÈ›a sahariană dusă la extrem.