Michel Tournier - Piticul rosu

"Gspar, Melhior È™i Baltazar", "AmanÈ›ii taciturni" sau "Regele ariilor" sunt doar câteva dintre titlurile ce l-au făcut celebru pe Michel Tournier. Acesta s-a născut la Paris unde a È™i locuit o bună parte a vieÈ›ii alături de părinÈ›ii săi ce l-au învățat încă de mic limbile străine. A încercat să devină profesor de filosofie, însă la fel ca tatăl său, nu a reuÈ™it să treacă examenul È™i abandonează acest vis. Între 1949 È™i 1954, Tournier a scris È™i a produs diverse emisiuni  pentru televiziunea franceză, urmând apoi să fie redactor È™ef la o editură celebră. A început să îi studieze pe Zola È™i Collette iar după ce s-a simÈ›it pregătit sa întoarcă spatele lumii moderne, a publicat primul său roman "Vineri sau limburile Pacificului" pentru care va câÈ™tiga Grand Prix de Roman. Succesul pentru el nu era un sentiment plăcut aÈ™a că a publicat È™i romane pe care le-a È›inut departe de publicul larg, romane ce au fost reeditate de abia după decesul său de pe 18 ianuarie 2016.

Romanul "Piticul roÈ™u" a fost publicat pentru prima dată de către editura Gallimard în 1970 în limba franceză. În limba română prima ediÈ›ie a apărut în 1999 la editura Univers, fiind urmată de ediÈ›ia din 2006.

Facem cunoÈ™tință cu Aubrey Tiffauges care a avut o copilărie tumultoasă la orfelinatul St. Christopher. Începe să îÈ™i amintească clipele dure petrecute acolo dar È™i de fostul său coleg de clasă, Nestor, pentru care dezvoltare o oarecare obsesie. El este fiul cu handicap al unuia dintre îngrijitori iar caracteristicile sale rămân în ceață. Nu È™tim câÈ›i ani are, nu È™tim ce îi place, È™tim doar că profesorii îl adoră È™i el îl adoră pe Aubrey. Ce este interesant este faptul că aceste amintiri sunt scrise cu mâna stângă pentru că acest lucru are ca consecință amintirea lucrurilor demult pierdute.

Aubrey începe sa creadă ca este un avatar al lui Nestor aÈ™a că adult fiind devine un contrapunct pentru acesta. Are un limbaj nobil, gânduri complexe, dar uneori creierul său funcÈ›ionează ca cel al unui adolescent. După o vreme începe să mănânce carne crudă susÈ›inând că este un monstru È™i că viaÈ›a vrea să îi dea un avertisment. De-a lungul capitolelor asistăm È™i la obsesia bolnavă a lui Aubrey pentru copii, în special băieÈ›i. Pe vremea când călătorea în Paris începuse să fotografieze copiii care ieÈ™eau de la È™coală pentru a se surprinde mai târziu cu acestea. Pe parcursul acestui episod se împrieteneÈ™te cu o copilă È™i este acuzat de viol, însă scapă de acuzare din cauza izbucnirii războiului. Este transferat într-un lagăr din Prusia însă datorită talentului său în domeniul tehnic ajunge să lucreze la Napola ca asistent eugenist. De data aceasta nu se mai crede un monstru pentru că îi consideră pe toÈ›i din jurul său aÈ™a dar obsesia pentru copii nu se opreÈ™te. Fiind într-un loc unde era doar un necunoscut, a început să fure copiii de la părinÈ›ii lor dar motivul pentru care va face asta va trebui să îl descoperi singur.

Romanul a fost adaptat în pelicula cinematografică " The ogre" în regia lui Volker Schlondorff din 1996.