Michel Tournier se naÈ™te pe 19 decembrie 1924 la Paris, într-o familie ce făcea parte din înalta societate. Tatăl său se ocupa cu drepturile de autor din muzică È™i a încercat să îi inspire acest lucru È™i micuÈ›ului Michel, însă acesta era preocupat cu învățarea limbilor străine. În copilăria sa a învățat să aibă mare respect pentru cultura germană dar odată cu izbucnirea războiului, a simÈ›it cum tot acesta se duce pe apa sâmbetei. Având o vârstă prea mică pentru a fi trimis în război, stătea tot timpul cu ochii pe fereastră È™i urmărea tragediile ce se întâmplau pe stradă. A încercat să devină profesor de filozofie însă cum nu ai cum să te pricepi la toate, acesta nu a promovat examenul È™i între 1949 È™i 1954 a scris È™i a produs diverse emisiuni pentru televiziunea franceză, urmând apoi să fie redactor È™ef la o editură celebră. După ce i-a studiat pe mai marii scriitori ai vremii sale, a decis că este timpul să publice prima sa carte în 1967. Aceasta nu a avut mare succes însă te poÈ›i bucura de titluri ce au primit recenzii bune din partea criticilor, cum ar fi: " Giulgiurile Veronicăi", ”Picătura de aur” sau ”Piticul roÈ™u”.
Romanul "Vineri sau limburile Pacificului" a fost publicat original în limba franceză în 1967. În limba română prima ediÈ›ie a apărut la 11 ani distanță la editura Univers, fiind urmată de ediÈ›ia din 1997 È™i de editura Rao în 2013.
Cu toÈ›i îl È™tim pe Robinson Crusoe È™i aventurile sale. Ei bine, acum vom cunoaÈ™te È™i punctul său de vedere într-o poveste relatată la persoana a I a. Personajul lui Defoe va fi schimbat destul de mult devenind mai negativ È™i ironic dar haideÈ›i să vedem totuÈ™i ce i se întâmplă de această dată. Ca È™i în original, Crusoe ajunge să fie singurul supravieÈ›uitor al unui naufragiu È™i reuÈ™eÈ™te să ajungă la malul unei insule. După o perioadă ciudată, decide să se întoarcă la epavă È™i să ia tot ce se poate din ea dar pentru a supravieÈ›ui nu îi ajung niÈ™te fiare È™i mici prostioare. Decide că este timpul să devină sălbatic È™i să cucerească insula. ÎÈ™i construieÈ™te o casă, plantează, se luptă cu animale, dar cel mai important, îÈ™i creează un set de reguli pe care le urmează cu sfinÈ›enie. Spre deosebire de vechiul Robinson, acesta este protestant, aÈ™a că începe să È›ină diverse întâlniri È™i să citească dintr-o Biblie găsită. Cu toate acestea el realizează că nu a obÈ›inut relaÈ›ia pe care È™i-o dorea de la insulă. A denumit-o Speranza È™i a început să lege o relaÈ›ie de dragoste cu aceasta. Îl întâlneÈ™te pe Vineri, un amerindian, pe care îl consideră în primă fază sclavul său dar după ce acesta îi distruge plantaÈ›ia de orez, îl vede ca pe egalul său. Învață să iubească pe aproapele său È™i îÈ™i găseÈ™te sinele dar cu greu, pentru că de la un sălbatic nu e aÈ™a uÈ™or să devii om.