Michel Zevaco - Printesa Rayon D'or

Michel Zevaco, născut în Corsica, a fost un cunoscut scriitor È™i jurnalist francez. În anul 1900 îÈ™i abandonează cariera jurnalistică, dedicându-se scrierii romanelor, publicându-È™i primul său roman, intitulat "Păcatele familiei Borgia", publicat în "La Petite Republique socialiste" de către Jean Jaures.

Cartea "PrinÈ›esa Rayon D'or" este al patrulea roman al seriei "Aventurile lui Ragastens". AcÈ›iunea acestuia începe în noaptea de 10 mai 1565, în casa maestrului Laurent d'Archelles. Acesta avea o casă impunătoare, cu siguranță, una dintre cele mai frumoase, dintre cele mai bogate din l'Isle Ada, acolo unde cei din familia d'Archelles ocupau, de foarte mulÈ›i ani, onorabila funcÈ›ie de notar regal. Maestrul Laurent d'Archelles, văduv, fără copii, ajuns la cincizeci de ani, cu o înfățiÈ™are robustă È™i o alură gravă, trăia în casa sa incojurat de respectul tuturor. Sub atenta lui îndrumare, întreaga zi, secretarii săi clasau documente, expediau înÈ›elegeri È™i contracte, întocmeau acte pentru întreaga nobilime din È›inutul Ile-de-France. După ce aceÈ™tia îÈ™i terminau treburile, se retrăgeau, lăsându-l pe maestru singur, împreună doar cu unica sa servitoare È™i cu un tânăr în care acesta avea toată încrederea. În acea seară de mai, d'Archelles închise cu mâna lui, trase zăvoarele, închizând cu lacătul uÈ™a înaltă È™i masivă de stejar armat cu fier, pe care se afla tăbliÈ›a de notar. Apoi se îndreptă spre sala în care lucrau secretarii. Acolo îl găsi pe Gaspard, tânărul la care È›inea ca la propriul său fiu, care nu a vrut să se ducă la culcare până nu termina copia unor acte. Tânărul avea cam douăzeci È™i cinci de ani, o față cu trăsături accentuate, pe care străluceau doi ochi remarcabil de inteligenÈ›i. Însă, maestrul îl cunoÈ™tea prea bine pe Gaspard, È™tiind că nu se va opri din muncă după finalizarea acelei copii, la finalul ei apucându-se de o alta.  Îndreptându-se spre uÈ™a sălii, maestrul îi urase să aibă o noapte bună. În timp ce se îndepărtă, Pinacle îl urmări îndelung cu privirea, dacă acesta s-ar fi întors în clipa aceea, ar fi putut surprinde toată ura cu care îl privea tânărul, dar nu se întoarse, continuându-È™i drumul spre camera sa. Se întinse în pat, căzând într-un somn profund, ca de plumb. În acest timp, Pinacle îÈ™i termină treaba, rămânând aÈ™ezat la masa de lucru, cu urechea la pândă, aÈ™teptând ca servitoare să-È™i termine treaba, È™i să urce în odăiÈ›a ei de la mansardă. La orele nouă È™i jumătate, Pinacle se ridică È™i merse la culcare, întâlnindu-se pe hol cu servitoarea, ce urca în camera sa, îÈ™i urară reciproc noapte bună, tânărul intrând în camera sa, mobilată destul de confortabil. Se aÈ™eză în pat, dar nu reuÈ™i să adoarmă, rămânând un timp nemiÈ™cat, întins pe spate, în întuneric, cu ochii aÈ›intiÈ›i în tavan. Spre orele unsprezece, sări din pat brusc. Sosise momentul. În întunericul ce scălda camera, fără a face zgomot, se îmbrăcă. Cu un felinar în mână, se îndreptă spre ușă, având o urmă de neîncredere, daca greÈ™ise dozarea somniferului, È™i maestrul se va trezi, prinzându-l ca un hoÈ› ordinar? Alungându-È™i aceste gânduri, se îndreptă rapid spre camera maestrului, sufocându-se, sudoare rece inundându-i tâmplele, inima bătându-i violent, întrebându-se dacă zgomotul ei nu îi va trezi pe cei adormiÈ›i. Se apropie de mobila plasată la capul patului, deschizând sertarul pentru a lua cheia ce deschidea sipetul în care maestrul îÈ™i È›inea cele mai de preÈ› acte È™i valori ale sale. Deschise fără zgomot, verificând interiorul, moment în care din spate auzi rostită fraza: "Ce faci acolo?".

Cartea "PrinÈ›esa Rayon D'or" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Dexon Office (2016) È™i Anvima (1993).