Apărut în 1991, romanul „Puntea suspinelor" este unul dintre cele mai apreciate semnate de scriitorul francez Michel Zevaco. Portretizând incredibil VeneÈ›ia anului 1509, romanul va fi tradus în peste 30 de limbi de circulaÈ›ie mondială È™i adaptat pentru un film de scurt metraj. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale operei, dintre care amintim: Tribuna (1994), Florisrom (1994), Filip (1920), Dexon Office (2017).
Într-o Italie dezbinată, măcinată de conflicte politice diverse È™i fragmentată între mai multe familii de viță domnească, puterea dogelui Senerissime este colosală, dar duÈ™manii îl pândesc la fiecare colÈ›.
Anul 1509 este unul emblematic pentru poporul VeneÈ›iei, aceÈ™tia sărbătorind uniunea dintre Roland Candiano È™i Leonora Dandolo. Cei doi provin din marile familii italiene, au averi nemăsurate È™i popoare de condus. Legatura dintre ei vine ca o binecuvântare asupra veneÈ›ienilor, care speră la un trai mai bun È™i la o viață mai tihnită.
Dar viaÈ›a familiilor regale nu este deloc una simplă, iar tinerii proaspăt căsătoriÈ›i au de înfruntat duÈ™manii È™i comploturi odioase.
Foscari, Altieri È™i Bembo sunt trei bărbaÈ›i dominaÈ›i de ură È™i remuÈ™cări ascunse. GeloÈ™i pe iubirea izvorâtă între progeniturile unor familii atât de bogate, pun la cale o ambuscadă.
Prin urmare, într-o singură noapte, Roland pierde tot, iar viaÈ›a îi este dată peste cap într-o manieră îngrozitoare. Rămas singur, ursuz È™i dezamăgit, suferind de o depresie severă È™i blestemând-È™i soarta, pune la cale o răzbunare cruntă.
Zevaco, acest maestru al romanelor istorice È™i de aventuri, reuÈ™eÈ™te să surprindă magistral societatea vremurilor, cu obiceiurile È™i tradiÈ›iile sale. El conturează deosebit, cu o atenÈ›ie de chirurg, fiecare colÈ› al VeneÈ›iei, fiecare locuitor, fiecare chip È™i întregeÈ™te tabloul final printr-o răsturnare de situaÈ›ie neaÈ™teptată. Ne pierdem astfel pe străzile prăfuite ale VeneÈ›iei, încercăm să cunoaÈ™tem mai bine patria lui Roland È™i să îi înÈ›elegem suferință fără margini, ba chiar îl sprijinim în tentativa sa de a-È™i răzbuna pierderea celor dragi. Detaliile sunt multiple, iar descrierile sunt ample È™i greu de trecut cu vederea, însă acÈ›iunea este întreÈ›inută de eroul principal È™i „secunzii” săi.
Mai târziu, aflăm secrete de familie, descoperim răni încă necicatrizate ale protagonistului È™i suntem acaparaÈ›i de umbra unui mister demult uitat. Cartea este năucitoare, fascinantă È™i plină de peripeÈ›ii È™i contraste. Zevaco se aseamănă acum cu marele Dumas, împrumută puÈ›in din limbajul lui Balzac È™i se distinge de realismul lui Zola. Căci Zevaco este diferit, nou, original, greu de egalat È™i aproape imposibil de depășit. El cucereÈ™te mintea cititorului, îi îngenunchează inima È™i îi captează atenÈ›ia fără prea mari strădanii.
Romanele lui Zevaco sunt tulburătoare, cu puternice accente istorice È™i redactate într-o manieră inegalabilă. La Zevaco istoria este distorsionată pe alocuri, dar ideea de bază se păstrează întotdeauna.