Mielu Zlate - Introducere in psihologie

Mielu Zlate, născut la 2 iunie 1937, la GalaÈ›i, a fost un psiholog de seamă, personalitate marcantă a vieÈ›ii È™tiinÈ›ifice româneÈ™ti, aducând contribuÈ›ii remarcabile la clădirea Școlii româneÈ™ti de psihologie È™i la impunerea psihologiei alături de celelalte È™tiinÈ›e academice. Printre domeniile sale de interes s-au numărat psihologia generală, psihologia socială, psihologia personalității, psihologia organizaÈ›ional-managerială, arii în care a desfășurat o bogată activitate didactică È™i de cercetare. Întreaga s-a activitate este reflectată în numeroasele cărÈ›i, monografii È™i manuale de referință pentru literatura de specialitate, publicate pe parcursul vieÈ›ii sale. Printre acestea se numără: "Tratat de psihologie organizational-managerială", "Leadership È™i management", "Eul È™i personalitatea", "Psihologia mecanismelor cognitive", "Introducere în psihologie", "Omul față în față cu lumea", "Empiric È™i È™tiinÈ›ific în învățare".

În cartea "Introducere în psihologie", Mielu Zlate abordează subiecte precum: psihologia ca stiință È™i ca profesie; obiectul psihologie; metodă È™i metodologie în psihologie; lege, explicaÈ›ie È™i teorie în psihologie. "Ce este psihologia?" - de-a lungul vremii, psihologia a fost definită în nenumărate È™i extrem de diverse moduri, printre tipurile de definiÈ›ii ale psihologie, desprinse din literatura de specialitate, se numără: "definiÈ›ii tip butadă" - în care psihologia este văzută ca o "È™tiință studiată de psihologi"; "definiÈ›ii tip metaforă" - care îÈ™i au originea în constatările contradictorii ale cercetărilor psihologice, astfel, investigarea funcÈ›iilor psihice inferioare (senzaÈ›ii, percepÈ›ii, timp de reacÈ›ie, etc.) i-a condus pe unii autori spre evidenÈ›ierea existenÈ›ei unor regularități È™i generalități ale manifestării lor, în timp ce studierea funcÈ›iilor È™i proceselor superioare (afectivitatea, motivaÈ›ia, voinÈ›a, etc.) a permis altor autori sesizarea caracterului lor singular; "definiÈ›ii prin negare"; "definiÈ›ii etimologice" - mulÈ›i autori definind psihologia pornind de la etimologia cuvântul, având în vedere că termenul "psihologie" este compus din două particule "psyche" - psihic È™i "logos" - È™tiință, s-a ajuns ca psihologia să fie definită  ca o "È™tiință a psihicului", aceasta fiind contestată de logicieni, care o consideră tautologică; "definiÈ›ii comprehensive" - care sunt È™i cele mai complete, deoarece încearcă să surprindă elementele centrale, definitorii ale psihologiei ca stiință.

Psihologia este o È™tiinÈ›a al cărei traiectorie nu a fost de loc simplă È™i liniară, destinul acesteia fiind mult mai dramatic decât al altor È™tiinÈ›e. Aceasta a cunoscut perioade de avânt È™i stagnare, de calm È™i destindere, dar È™i de încordare È™i încrâncenare, în legătură cu ea fiind formulate cele mai frapante paradoxuri. Despre originea psihologie s-a afirmat că ar fi nedeterminată, È™i că obiectul psihologiei, dacă chiar ar exista, este nebulos, acesteia fiindu-i puse la îndoială legile È™i contestate metodele, deoarece erau considerate nesigure. Atunci când s-a considerat că face parte din rândul È™tiinÈ›elor, s-a afirmat despre psihologie că ar fi o "È™tiință hibrid". Însă, nu doar psihologia îÈ™i are drama sa, ci È™i cel care o practică, psihologul. În timp ce încerca să analizeze epistemologia psihologiei dintr-o perspectivă istorică, Pierre Greco a constatat faptul că "nenorocirea psihologului este de a nu fi sigur că face È™tiință È™i, dacă face, de a nu fi sigur că aceasta este psihologie".

Se pune des întrebarea "care este locul psihologiei în sistemul È™tiinÈ›elor?", la aceasta, răspunsurile neîntârziind să apară. ConcepÈ›iile multiple È™i diversificate cu privire la locul psihologie în sistemul È™tiintelor s-au organizat È™i integrat cu timpul, conducând la elaborarea unor adevarate "modele" explicativ-interpretative, È™i anume: "modelul triunghiular", "modelul circular", "modelul interpenetrării È™tiinÈ›elor" È™i "modelul bazat pe clasificarea È™tiinÈ›elor".

Cartea "Întroducere în psihologie" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în patru ediÈ›ii, È™i anume: Polirom (2000), Casa de Editura si Presa Sansa (1996), Casa de Editura si Presa Sansa (1994) È™i Polirom (2015).