Miguel de Unamuno - Jurnal intim

Miguel de Unamuno s-a născut pe 29 septembrie 1864 în oraÈ™ul Bilbao, într-o familie de clasă mijlocie cu origine celebre pe scena filosofică dar È™i a cofetăriei. La nici È™ase ani îÈ™i pierde tatăl È™i cu această ocazie începe să se retragă în religie. După ce termină liceul, participă ca martor în Al Treilea Război Carlist iar acest episod va fi catalogat ca fiind trecerea de la copil la adult. După obÈ›inerea examenelor a încercat să fie profesor de filosofie însă nu a obÈ›inut postul È™i a ajuns profesor de limba greacă. În 1901 va È›ine pentru prima dată una dintre cele mai cunoscute conferinÈ›e, cea despre inviabilitatea È™tiinÈ›ifică È™i literară a bascilor. În tinereÈ›e era una dintre limbile sale preferate dar odată ce a învățat politică, a devenit duÈ™manul său de moarte. În una dintre cele mai tulburătoare perioade ale Spaniei, autorul a fost lector la Universitatea din Salamanca È™i a devenit unul dintre susÈ›inătorii liberalismului social. Se credea un zeu în acest domeniu, avea impresia că este singurul ce este împotriva regimului Carlist È™i a ajuns în Cauza AliaÈ›ilor pe vremea războiului. Din cauza criticilor adresate regimului, a ajuns să trăiască în exil până în 1930 È™i a trăit în Fuerventura, Insulele Canare È™i Salamanca. După ce scapă se mută în FranÈ›a, într-un orășel din apropierea graniÈ›ei pentru a se simÈ›i ca acasă È™i a fi cu ochii pe marea cădere a dictatorului. După ce asta se întâmplă în sfârÈ™it decide să îÈ™i depună buletinul de candidatură dar pierde lamentabil.

Cariera literară a început-o pentru ca poporul său să nu se mai inspire de pe plan extern, ci să aibă toate informaÈ›iile necesare la îndemână. Era de părere că revoluÈ›ia lui Franco nu a fost necesară pentru a salva Madridul, dimpotrivă, va transforma catolicismul în militarism extrem. Tot el va fi cel ce îi va pune capăt vieÈ›ii autorului pentru că l-a arestat la domiciliu È™i nu a lăsat pe nimeni să interacÈ›ioneze cu el. Ultimii ani de viață i-au fost cei mai grei, singur, fără să îÈ™i poată exprima opiniile È™i pustiit de amintiri. TotuÈ™i a lăsat în urma sa o vastă comoară literară din care fac parte opere precum ViaÈ›a lui Don Quinote È™i Sancho, Negura sau Despre sentimentul tragic al vieÈ›ii.

Cartea "Jurnal intim" este formată din cinci caiete filosofice ale autorului ce au apărut între anii 1897 È™i 1902. Acestea au apărut separat de abia după moartea autorului însă în limba română au fost publicate la editura Polirom în 1999 È™i 2007.

După cum aÈ›i văzut viaÈ›a nu i-a fost una uÈ™oară aÈ™a că într-o perioadă nu prea fericită a decis să îÈ™i etaleze toate frustrările creÈ™tine È™i politice pe foaie. AÈ™a au apărut caietele sale pe care le-a descoperit A. Zubizarreta după moartea sa. Întotdeauna autorul a trecut de la o părere la alta iar când a venit vorba despre religie, au existat multe contraziceri. De ce È™i cât de paradoxale sunt ele va trebui să aflaÈ›i singuri È™i nu va fi o lectură uÈ™oară. Cuvinte mari, fraze greoaie sau pasaje ce par a fi pânze de păianjen au reuÈ™it să îl scoată în evidență în rândul filosofilor europeni.