Miguel de Unamuno - Negura

Miguel de Unamuno, născut la 29 septembrie 1864, în Bilbao, a fost un cunoscut prozator, filosof È™i profesor spaniol, operele sale ilustrând propria filosofie, legată de descoperirea "infraistoriei" manifestate zilnic la nivelul societății.

Cartea "Negura", publicată pentru prima oară în anul 1914, îl are în prim-plan pe Augusto, un tânăr bogat, intelectual È™i introvertit. Romanul este o lucrare originală, diferită, în care autorul creează o lume fictivă care are propriile sale reguli, personaje È™i emoÈ›ii. Romanul începe în momentul în care Augusto îÈ™i părăseÈ™te casa, având cu el doar o umbrelă, deoarece se anunÈ›ase o zi ploioasă. Este orfan de mamă, aceasta murind acum doi ani, lasând în urma ei o avere destul de consistentă. ViaÈ›a lui este destul de simplă, petrecându-È™i zilele plimbându-se prin Alameda, mergând la Cazino cu Victor, prietenul său cel mai bun, È™i bucurându-se de singurătatea pe care i-o oferă casa lui. În după-amiaza acelei zile, în timp ce se îndrepta spre Cazino, Augusto va întâlni o femeie, pe nume Eugenia, care îi va da întreaga viață peste cap, îndrăgostindu-se nebuneÈ™te de ea în timp ce aceasta vă trece pe lângă el pe stradă. După ce o vede, decide să o urmărească, oprindu-se în faÈ›a casei unde graÈ›ioasa fată va intra. Portăreasa, pe nume Margarita, se uită cu ochii ei mici È™i răutăcioÈ™i la el, însă, în pofida acestui lucru, Augusto se hotărăște să o întrebe care este numele fetei care tocmai a intrat în clădire. AÈ™a află că o cheamă Eugenia Domingo de Arco, este celibatară, orfană, trăind acolo împreună cu un unchi È™i o mătușă, È™i că este profesoară de pian. Reîntors acasă, acesta decide să îi scrie o scrisoare Eugeniei. Intră în cabinetul lui de lucru, ia un plic, iar apoi, în faÈ›a hârtiei albe, îÈ™i propteÈ™te coatele pe sugătoare, capul între mâini, închizând ochii în încercarea de a regăsi în întuneric lumina acelor doi ochi care l-au fermecat. Rămâne astfel o clipă, încercând să-È™i reînvie în minte chipul Eugeniei, imaginaÈ›ia sa făcând să apară încetul cu încetul în mintea lui figura vagă a fetei, adormind apoi, căci cu o noapte înainte fusese chinuit de insomnie. În dimineaÈ›a următoare, după ce ia micul dejun, se întoarce în cabinet, ia tocul È™i începe să-i scrie fetei. Ajungând din nou în faÈ›a casei ei, Augusto o roagă pe Margarita, portăreasa, să-i dea scrisoarea Eugeniei în persoană, aceasta asigurându-l că aÈ™a va face, domniÈ™oara având o multitudine de pretendenÈ›i care îi scriu deseori genul acesta de scrisori, acum aflând È™i faptul că ea are È™i un presupus logodnic. TotuÈ™i, acesta nu este un motiv suficient de bun pentru ca Augustus să renunÈ›e la a mai încerca să o cucerească. În eforturile sale este ajutat de unchiul È™i de mătușă ei, Ermelinda, aceÈ™tia fiind destul de dornici ca relaÈ›ia lor să evolueze, astfel încât Augusto să o poată ajuta pe nepoata lor din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, Eugenia respinge avansurile lui, deoarece este deja într-o relaÈ›ie cu Mauricio. Fără ca ea să È™tie, Augusto plăteÈ™te ipoteca Eugeniei, È™i chiar dacă a fost doar un gest de bunăvoință din partea lui, fata o ia ca pe o insultă. Între timp, tânărul intră într-o relaÈ›ie cu Rosario, începând să se întrebe tot mai des dacă el chiar era îndrăgostit de Eugenia. După ce vorbeÈ™te cu mai mulÈ›i prieteni È™i apropiaÈ›i, Augusto decide să revină la Eugenia, de data aceasta cu o cerere în căsătorie.

Cartea "Negura" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în patru ediÈ›ii, È™i anume: Univers (1971), NaÈ›ională Ciornei (1993), NaÈ›ională Ciornei (1928) È™i NaÈ›ională Ciornei (1929).