Cea mai cunscută voce poetică a țării, Mihai Eminescu, s-a născut pe 15 Ianuarie 1850 la BotoÈ™ani. Copilăria È™i-a petrecut-o la IpoteÈ™ti È™i a fost un elev eminent al È™colii moldoveneÈ™ti. A făcut liceul german unde s-a remarcat prin note foarte bune dar a părăsit studiile în ultimul an.
În 1866, la doar 16 ani, debutează în literatură cu poezia ”La mormântul lui Aron Pumnul”, dedicată fostului său profesor. Urmează să publice poezii în revista ”Familia” cu ajutorul lui Iosif Vulcan care îl È™i convinge să îÈ™i schimbe numele din Eminovici în Eminescu pentru că suna mai românesc. Studiază la Berlin filosofia È™i dreptul, apoi la Viena pentru a-È™i da doctoratul, însă renunță după ce ia toate examenele. CunoaÈ™te personalități române (Titu Maiorescu, Alexandru Ioan Cuza) cu ajutorul cărora înfiinÈ›ează societăți literare unde are contact cu cei mai cunoscuÈ›i autori români. Continuă să publice poezii în revistele vremii, poezii inspirate din dragostea sa nebunească pentru Veronica Micle È™i din natura foarte înzestrată a locului natal. Eminescu moare pe 15 Iunie 1889 din cauza demenÈ›ei, boală ce l-a măcinat în ultimii ani din viață.
Printre cele mai cunoscute opere ale marelui poet amintim: ”Făt-Frumos din lacrimă”, ”Ce te legeni codrule?”, ”Floare albastră” È™i poezia ce l-a consacrat, ”Luceafărul”.
Luceafărul a fost publicat în 1883 în Almanahul Societății StudenÈ›eÈ™ti June din Viena, în acelaÈ™i an în România în revista ”Convorbiri literare” È™i în 1884 în volumul de debut al autorului ”Poesii”. Pe site-ul nostru poÈ›i găsi următoarele volume: editura Floare Albastra, 1999; editura Ion Creangă, 1980; editura Floarea Darurilor, 2001. Poemul aparÈ›ine în întregime genului romantic È™i este cel mai lung poem de dragoste, făcând parte din Cartea Recordurilor, cu 98 de strofe.
Luceafărul spune o poveste de dragoste ce se întamplă pe 2 planuri: terestru È™i cosmic, care sunt puse în antiteza dar ajung să se unească spre final. În primul plan fata de împărat se indrăgosteÈ™te de Luceafăr iar comunicarea dintre aceÈ™tia are loc doar în visul fetei. Aceasta îi cere să coboare pe Pământ È™i să se căsătorească cu ea, iar asta va fi o problemă pentru personajul masculin. După multe destăinuiri de sentimente È™i rugăminÈ›i, Luceafărul se hotărăște să facă ceva pentru a o mulÈ›umi pe fata de împărat. Al doilea plan îl are în centrul atenÈ›iei pe Luceafăr care de dragul fetei de împărat îi cere Demiurgului să îl transforme în om chiar dacă asta va însemna să nu mai fie o stea călătoare niciodată. TotuÈ™i nu se întâmplă acest lucru È™i fata rămâne pe veci cu dorinÈ›a de a sta măcar o clipă cu el. Al treilea plan continuă povestea de dragoste dintre Cătălin È™i Cătălina care îÈ™i mărturisesc dragostea reciprocă È™i trăiesc o poveste de data aceasta terestră din ambele părÈ›i. AceÈ™tia fug în pădure pentru a fi liberi iar Luceafărul îi veghează în etern.
În cele 98 de strofe, Eminescu a reuÈ™it să descrie o poveste de iubire care va rămâne pentru mult timp în inimile celor ce o citesc.