Mihai Sora - A fi, a face, a avea

Mihai Șora este unul dintre cei mai n 1916 în satul Ianova ce acum face parte din TimiÈ™, pe atunci fiind în Austro-Ungaria. Era al doilea fiu al preotului Meletie Șora È™i al Anei, È™i a avut o copilărie plină de înÈ›elepciune. Urmează È™coala din localitatea Izvin apoi liceul în acelaÈ™i oraÈ™, unde va studia filosofia, limbile clasice È™i cele vechi. Asta a dat È™i startul pasiunii sale aÈ™a că a continuat cu facultatea de filosofie din BucureÈ™ti unde i-a avut că profesori pe Mircea Vulcănescu È™i Nae Ionescu. În 1938, în acelaÈ™i timp cu Eugene Ionesco, obÈ›ine o bursă pentru studii în FranÈ›a dar după doi ani părăseÈ™te Parisul din cauza ocupaÈ›iei germane. Continuă la Grenoble unde va susÈ›ine È™i teza de doctorat ce era un studiu al operei lu Blaise Pascal. După război va activa timp de trei ani că cercetător È™tiinÈ›ific, apoi va publica prima sa operă "Du dialogue intérieur. Fragment d'une anthropologie métaphysique" ce va atrage atenÈ›ia tuturor. În acelaÈ™i an va pleca în România să îÈ™i revadă părinÈ›ii însă i se va interzice întoarcerea în FranÈ›a. A fost forÈ›at să rămână în È›ară aÈ™a că soÈ›ia È™i copiii sunt forÈ›aÈ›i să vina È™i ei, iar ca semn de protest autorul nu va mai publica timp de 20 de ani. A lucrat în edituri precum Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă È™i a fost unul dintre fondatorii colecÈ›iei Biblioteca pentru ToÈ›i, apoi după căderea regimului comunist va fi ministru al învățământului. TotuÈ™i această funcÈ›ie va dura doar un an pentru că a demisionat din cauza mineriadelor È™i a refuzat să mai facă parte din politică.

Dintre operele sale merită să menÈ›ionăm măcar câteva titluri care cu siguranță vă vor convinge că filosofia nu e atât de grea: Locuri comune, Mai avem un viitor? sau Clipa È™i timpul.

Lucrarea filosofică "A fi, a face,a avea" a fost publicată la editura Cartea Românească în 1985, ediÈ›ie ce o poÈ›i găsi È™i pe site-ul nostru alături de cea oferită de Humanitas în anul 2006.

Cu această carte avem să aflăm È™i mai mult din studiile de la Sorbona, din gândurile sale ce l-au chinuit o viață întreagă È™i din dogmele învățate de la alÈ›i scriitori. Este È™i o continuare de la "Sarea pământului" doar că acum se mai adaugă un personaj, Devotatul Amic, iar discuÈ›iile se continuă pe tema condiÈ›iei ontologice a omului. Toată discuÈ›ia, în ciuda faptului că este una filosofică,are loc în cuvinte simple pe care le poate înÈ›elege oricine, cred că ăsta este cel mai bun atu al lui Șora. Adoră să vorbească cu oamenii, că sunt intelectuali sau modeÈ™ti nici nu contează, întotdeauna este în dialog cu cineva È™i asta l-a ajutat să ajungă la o vârstă atât de înaintată.