Mihail Bulgakov, unul din cei mai cunoscuÈ›i scriitori È™i dramaturgi sovietici, cu origini ucrainiene, s-a născut la Kiev pe 3 sau 15 mai 1891. Absolvent de È™coli de prestigiu, printre care È™i Facultatea de Medicină din Kiev, decide după terminarea studiilor să practice medicina pe front, în perioada Primului război mondial. La un deceniu după această experiență, va publica excepÈ›ionala lucrare “Însemnările unui tânăr medic“, în care va relata amintiri de pe front.
În tinereÈ›e a fost dependent de morfină, însă cu ajutorul soÈ›iei a reuÈ™it să învingă această dependență. Începuturile sale în literatură sunt marcate de colaborări cu diferite ziare È™i trupe de teatru. Primul său roman, “Garda albă“ , cel care îl va consacra, este transformat în “Zilele Turbinilor“, piesa fiind de un real succes. O parte din operele sale, în mod paradoxal, chiar sunt simpatizate de către Stalin.
Începând cu anul 1929 are loc declinul autorului, piesele sale nemaifiind publicate. Decide să-i scrie o scrisoare lui Stalin în care deplânge situaÈ›ia prin care trece, iar la scurt timp este reangajat la teatru.
Ultimii ani ai vieÈ›ii sale sunt marcaÈ›i de dizgraÈ›ie, însă continuă să scrie. ReuÈ™eÈ™te să termine fabuloasa lucrare “Maestrul È™i Margareta“, cea care avea să-l includă în topul celor mai emblematici scriitori din toate timpurile. La data de 10 martie 1940, la vârsta de 48 de ani, Bulgakov moare în urma unei îndelungate suferinÈ›e.
Romanul fantastic È™i satiric “Inimă de câine“ a fost publicat pentru prima dată în Rusia, în anul 1987, la editura Harcourt. DeÈ™i scrierea a fost gata în 1925, din cauza lui Lev Kalmenev, aceasta nu a putut fi dată spre publicare. Bulgakov a pus opera în teatru în 1926, însă a fost anulată. Toate copiile È™i manuscrisul au fost confiscate, doar intervenÈ›ia lui Maxim Gorki făcând ca acestea să fie înapoiate.
Piesa reprezintă o satiră dură la adresa bolÈ™evismului, fiind interpretată drept o alegorie a revoluÈ›iei comuniste. În Moscova anului 1924, un câine vagabond îÈ™i aÈ™teaptă sfârÈ™itul, când este găsit de către chirurgul Filip Filippovich, care îl duce în apartamentul său. Sharik, aÈ™a fusese numit câinele, devine un animal rafinat, însă după ce sănătatea sa se îmbunătățeÈ™te, trece printr-o operaÈ›ie chinuitoare în laboratorul lui Filip.
Sharik se transformă uÈ™or-uÈ™or într-un om primitiv, reuÈ™ind să înveÈ›e etichetele de bază. Comportamentul său însă devine unul extrem de agresiv, părăsind în cele din urmă apartamentul unde stătea. Personajul Bormenthal îl roagă pe profesor să-l ucidă, dar acesta se opune, explicând că operaÈ›ia de a transforma un câine într-un om a fost menită să îmbunătățească rasa umană.
Sharikov decide să-l denunÈ›e pe profesor, conflictul devenind iminent. Odată ajunsă poliÈ›ia, aceÈ™tia îl văd pe Sharikov din nou în postura de câine. Este evident aici faptul că Bormenthal È™i profesorul inversaseră operaÈ›ia. Finalul cărÈ›ii ni-l prezintă iarăși pe caninul Sharik, fericit să-È™i reia statutul de câine.
Romanul a fost adaptat într-un film TV, difuzat în anul 1988, devenit un fenomen cultural în Rusia. DeÈ™i a avut un început dificil, scrierea a sfârÈ™it ca fiind apreciată atât de critică cât È™i de cititori.
Opera poate fi regăsită în anticariatul nostru sub următoarele ediÈ›ii: Unu (1990), Polirom (2011), Polirom (2003).