Mihail Drumes, pseudonim al lui Mihail Dumitrescu (n. 26 noiembrie 1901, Ohrida, Macedonia - d. 7 februarie 1982, Bucuresti) a fost un dramaturg, nuvelist si romancier roman in perioada interbelica. Fiul lui Vasilie Dimitrie (devenit Dumitrescu dupa stabilirea in Romania) si al Despinei. Familia sa, la origine aromana, se stabileste in Oltenia. A urmat liceul la Caracal si Craiova si a obtinut diploma de bacalaureat in 1925. Urmeaza Facultatea de litere si filosofie a Universitatii din Bucuresti, pe care o absolva in 1928. In 1927 devine membru al Societatii Scriitorilor Romani, iar apoi si al Societatii Autorilor Dramatici. O vreme preda elevilor de la liceu, iar mai apoi va ajunge in invatamantul superior.

Debuteaza la revista craioveana Flamura (1922); debutul editorial si-l face cu volumul de nuvele si schite Capcana (1927). Primul sau roman intitulat Sfantul Parere apare dupa trei ani in foileton, in ziarul Dimineata. Este cronicar dramatic la ziarul Rampa din Bucuresti pentru Teatrul National din Craiova. La invitatia lui Nicolae Iorga, in 1932 tipareste prima sa piesa, Ioana d`Arc in cadrul Editurii Datina romaneasca din Valenii de Munte, inscrisa mai tarziu in repertoriul Nationalului clujean. In anul 1936 apare romanul Invitatia la vals, in Editura Vremea, care inregistreaza 35 de editii. Obtine un record unic in materie de tiraj si devine unul dintre cei mai cititi scriitori din perioada interbelica. In anul 1938 apare romanul Scrisoarea de dragoste in colectia Universul literar al ziarului Universul. Piesa Naluca este publicata in 1940 impreuna cu volumul Trei comedii: Scoala nevestelor, Calul de curse, Linistea sotului. In 1941, romanul Sfantul Parere, publicat din 1930, in foileton, reapare in 1942 cu titlul schimbat in Cazul Magheru, in Ed. Bucur Ciobanul, si este recenzat favorabil de Viata romaneasca: Gandirea, Rampa. Apare si volumul Teatrul, editie bibliofila. In 1946, apare romanul Elevul Dima dintr-a saptea, fresca a adolescentei din literatura noastra. In 1961 se publica romanul Se revarsa apele. In 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor si pensionar al acesteia. In 1969 apare povestirea istorica Iancu Jianu, in foileton, in ziarul Oltul (Slatina). Ii apare si volumul Edison in 1972, la Editura Ion Creanga, un an mai tarziu reluat cu titlul Mari inventii. Povestiri adevarate, ed. a II-a, 1977, avand pseudonimul Barbu Apelevianu. La 27 februarie 1982 scriitorul inceteaza din viata la Bucuresti, lasand numeroase volume de proza in manuscris (piese de teatru, scenarii de filme, prelucrari).