Romanul Baltagul, scris de Mihail Sadoveanu, a fost publicat pentru prima dată în noiembrie 1930 la Editura Cartea Românească, în BucureÈ™ti.
Baltagul este considerat prin repeziciunea lui È™i prin echilibrul desăvârÈ™it al expresiei, una din cele mai bune scrieri ale lui Sadoveanu. MulÈ›i consideră această scurtă naraÈ›iune drept un roman, vorbind de creaÈ›ia scriitorului È™i de posibilitatea psihologică a eroilor. Vitoria, eroina principală, nu e o individualitate, ci un exponent al speÈ›ei. Intriga romanului e antropologică. Cazul din Baltagul este, în punctul de plecare, acela din MioriÈ›a. Scriitorul a depășit însă cu mult această temă, mai mult lirică, construind un epic suprapus. Nechifor Lipan nu se întoarce într-o toamnă acasă È™i nevasta lui, Vitoria, cade la negre presupusuri. După o criză de îndoială, Vitoria capătă încredinÈ›area că bărbatul a fost ucis. Durerea se descarcă în certitudine È™i dă naÈ™tere hotărârii pioase de a găsi trupul bărbatului È™i a-l îngropa creÈ™tineÈ™te. În căutarea bărbatului, Vitoria pune spirit de vendetta È™i aplicaÈ›ie de detectiv, transformând scrierea într-o adevărata nuvelă poliÈ›ienească.
Dar naraÈ›iunea are o dimensiune care depășeÈ™te toată această simplicitate rurală aparentă, situând Baltagul în zona operelor capitale ale literaturii noastre È™i, fără îndoială, ale literaturii mondiale.
Romanul este o ilustrare magnifică a forÈ›ei normelor etice în această societate tradiÈ›ională, iar ecoul mitic al întregii întâmplări recreează corespondenÈ›a ei permanentă cu MioriÈ›a. Ba există aici, s-ar putea spune, chiar o replică adusă vechii balade păstoreÈ™ti, accentul naraÈ›iunii căzând nu pe resemnare, pe împăcarea cu destinul, ci pe efortul omenesc depus pentru a face ca dreptatea să triumfe.