Mihail Sadoveanu - Noptile de Sanziene

Mihail Sadoveanu, născut la PaÈ™cani, a fost un cunoscut scriitor român, unul dintre cei mai importanÈ›i prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, cariera sa literară întinzându-se pe parcursul a cincizeci de ani.

Cartea "Noaptile de Sânziene", publicată pentru prima oară în anul 1934, este un roman realist magic, ce prezentintă încercarea de apărare a unei păduri vrăjite în faÈ›a amenințării de a fi tăiată. Aflat într-un impas financiar, excentricul Lupu Mavrocosti, preocupat de aeronautică, apelează la vechiul său camarad de război, Antoine Bernard, cerându-i drepturi asupra străvechiului codru al Borzei. Domnul Bernard aflase că pădurea Borzei de lângă NecÈ™eni, o veche proprietatea a familiei Mavrocosti, conÈ›ine mult frasin, apelând la un expert care să meargă să vadă cât de calitativ este. Frasinii de la Borza erau tot ce putea fi mai bun pentru nevoile fabricilor de aeroplane. Însă, pe lângă frasin, acolo se află È™i mult lemn de valoare, astfel, printr-o singură tranzacÈ›ie, toate fanteziile lui Mavrocosti ar fi putut să-È™i ia din nou zborul. De îndată, domnul Bernard merse la NecÈ™eni pentru a pune la cale contractul, È™i pentru a hotărî scoaterea unui lot de frasini, dar È™i tăierea unor părÈ›i bune din pădurea Borzei. Ca un adevărat om de afaceri care se respectă, domnul Bernard a vrut să mai vadă odată pădurea, înainte de a semna contractul. Astfel, în dimineaÈ›a zilei de 24 iunie 1927, sosi la curtea din NecÈ™eni, poposind doar atât timp cât îi trebuia pentru a-È™i prezenta omagiile sale respectuoase domniÈ›ei Kivi, È™i pentru a strânge mâna lui Mavrocosti. Imediat, cei doi plecară spre pădure, pe drumuri forestiere, cotite È™i foarte accidentate, pe unde vedeai rar un automobil. Era o dimineață senină de vară, adierea nopÈ›ii stătuse, codrul Borzei aÈ™teptând acum solemn dublul act de trădare È™i duÈ™mănie. Dintotdeauna, acea rezervă a pădurilor văsluiene trăise neatacată, cu râpele străpunse doar de dihanii prin tuneluri È™erpuite; cu meandrele pârâului Borzei, cu poienile căprioarelor È™i cocoÈ™ii sălbatici. Codrul aÈ™tepta fără un tremur de frunză în toată măreÈ›ia lui sumbră. Bernard È™i Mavrocosti se întoarseră bine dispuÈ™i din expediÈ›ie, doar miraÈ›i de faptul că nu o văzuseră deloc pe Kivi. Credeau că aceasta s-a rătăcit, însă, când se aÈ™teptau mai puÈ›in, îi întâmpină zâmbitoare, poftindu-i la aperitive. În acea noapte, în noaptea de Sânziene, pădurarul Neculai Peceneaga asista la un sobor misterios al animalelor È™i păsărilor care îÈ™i exprimau îngrijorarea față de planul de defriÈ™are a pădurii. După semnarea contractului, Lupu Mavrocosti, începu să simtă unele mustrări de conÈ™tiință. Mare parte din cei ce locuiau în acele zone se opuneau tăierii pădurii, printre care numărându-se: È›iganii lingurari, feciorul boieresc Marandache, pădurarul, fostul răzeÈ™ Sofronie Leca, chiar È™i sora lui Lupu, Livi Mavrocosti. Având în vedere că localnicii erau împotrivă tăierii pădurii, domnul Bernard se văzu obligat să aducă tăietori de lemne din Cehoslovacia. Drumurilor migranÈ›ilor ce veneau să taie pădurea fuseseră blocate de nenumărate evenimente meteorologice stranii, apoi lucruri de valoare dispăreau inexplicabil din coliba lui Bernard, colibele huÈ›ulilor luând foc, fără a se È™ti dacă acesta fusese sau nu pus de cineva, etc. Refacerea colibelor pe banii lui Mavrocosti, apoi vremea potrivnică au dus la întârzierea începerii exploatării lemnului. În ianuarie 1928, lucrările au fost întrerupte brusc din cauza viscolului, apoi a puhoaielor de ape provenite în urma topirii zăpezilor.

Cartea "NopÈ›ile de Sânziene" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în zece ediÈ›ii, È™i anume: Minerva (1979), Minerva (1980), Editura pentru Literatură (1969), Minerva (1986), Albatros (1990), Herra (2003), Cartea Românească (1943), Olimp (2002), Agora (2007) È™i Cartea Românească (1934).