Scriitor, academician, nuvelist È™i om politic, Mihail Sadoveanu este una dintre cele mai apreciate personalități din istoria literară È™i culturală românească. Unul dintre primii colaboratori ai gazetei „Sămănătorul”, Sadoveanu se remarcă îndeosebi pentru romane È™i nuvele, precum „Neamul ȘoimăneÈ™tilor”, „FraÈ›ii Jderi" sau „Baltagul". În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale operelor lui Sadoveanu, după cum urmează: FundaÈ›ia Regelui Mihai (1945), Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă (1956), Agora (2006).
Pasionat de literatură încă din adolescență, decide să alcătuiască o monografie a lui Ștefan cel Mare, însă renunță din lipsă de surse istorice. Mai târziu, se decide să studieze dreptul, la BucureÈ™ti. Ajuns în capitală, proaspătul student al Facultății de Drept renunță la visul său. De fapt, Sadoveanu îÈ™i găsise drumul, voia să studieze Literatura È™i să câÈ™tige doar din scrierile sale. AÈ™adar, în primă fază începe să schiÈ›eze nuvele È™i proză scurtă realistă, neavând încredere în capacitățile sale de a pune bazele unei opere de mare amploare.
Primele încercări sunt în zadar, iar autorul este nevoit să ceară sprijinul câtorva cunoscuÈ›i pentru a se întreÈ›ine. ReuÈ™eÈ™te să publice câteva poeme, însă nu îÈ™i dezvăluie identitatea, ci foloseÈ™te pseudonimul Mihai din PaÈ™cani. Atrage atenÈ›ia prin stilul curat È™i realist È™i ajunge să publice în revista Pagini Alese.
Personajele lui Sadoveanu sunt realiste, rupte parcă din peisajul simplu al vieÈ›ii de la È›ară, sincere È™i poartă în ele câte o poveste impresionantă. Ne amintim cu toÈ›i de Vitoria Lipan, eroina din „Baltagul”, de tăria de caracter, de forÈ›a interioară cu care a înzestrat-o autorul. În scrierile sale nu doar bărbaÈ›ii sunt puternici È™i curajoÈ™i, căci autorul nu mizează pe diferenÈ›a de gen È™i nici nu venerează familia patriarhală. Căci Sadoveanu este diferit, el spune poveÈ™tile prin intermediul personajelor sale.
De asemenea, Sadoveanu este considerat unul dintre puÈ›inii autori care, spun criticii, a reuÈ™it să depășească natura. El a surprins în manuscrisele sale toate contrastele, a îmbinat viaÈ›a simplă de la sat cu cea opulentă din mijlocul oraÈ™elor, È™i-a purtat personajele prin situaÈ›ii stranii, călătorii iniÈ›iatice, le-a trimis în lupta împotriva duÈ™manilor, în goana pentru dreptate, cazul Vitoriei Lipan fiind un exemplu în acest sens. Folosind arhaisme È™i fiind puternic influenÈ›at de cronicile moldovene cele mai de seamă, împrumutând expresii din Ion Neculce sau Miron Costin, Sadoveanu pune bazele unei opere incredibile, lăsând poporului român o moÈ™tenire literară măreață.
George Călinescu afirma că Sadoveanu a avut o putere de creaÈ›ie inegalabilă, conturând astfel o singură tipologie umană, care devine emblematică pentru majoritatea operelor sale. AÈ™adar, întreaga poveste se învârte în jurul unui singur om, care îÈ™i răsfrânge calitățile, defectele È™i trăirile asupra celorlalte personaje. Considerat un scriitor spontan, Sadoveanu a oferit literaturii române o nouă față.
Mai târziu, operele sale aveau să poarte un aer oarecum diferit, iar instaurarea regimului comunist È™i implicare în sfera politică, provoacă o schimbare de paradigmă în literatură. În plin conflict ideologic, într-un regim care promova doar anumite scrieri, numele lui Sadoveanu rămâne strălucitor, iar romanele sunt introduse în programa È™colară din România.