Romanul “OraÈ™ul cu salcâmi”, de Mihail Sebastian, a apărut în anul 1935 la editura Universală Alcalay, din BucureÈ™ti, fiind denumit È™i “romanul adolescenÈ›ei”, acesta fiind influenÈ›at din opera marelui scriitor francez Marcel Proust.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura pentru Literatură, din colecÈ›ia Biblioteca pentru toÈ›i, 1968, în format broÈ™at, editura Eminescu, din colecÈ›ia Romanul de dragoste, 1976, în format broÈ™at È™i cartonat, editura Minerva, din colecÈ›ia Patrimoniu, 1983, în format broÈ™at sau editura Adevărul Holding, din colecÈ›ia Adevărul - 100 de cărÈ›i esenÈ›iale, 2009, în format cartonat.
Mihail Sebastian, pe numele său real, Iosif Hechter, s-a născut la data de 18 octombrie 1907, în Brăila, Regatul României, fiind un însemnat scriitor, dramaturg, jurnalist, critic literar sau profesor universitar de origine evreiască. Mihail Sebastian copilăreÈ™te în oraÈ™ul natal din Brăila, într-o familie evreiască, definitivându-È™i studiile în cadrul Facultății de Drept È™i de Filosofie din BucureÈ™ti. Încearcă să îÈ™i dea doctoratul la Paris, însă nu reuÈ™eÈ™te, revenind în È›ară unde lucrează ca avocat, iar mai apoi ca È™i colaborator la revista “Cuvântul”. La începutul anilor ’40, legislaÈ›ia antisemită din România îi interzic lui Mihail Sebastian, să mai activeze ca jurnalist sau avocat, neputând, de asemenea, să reprezinte piesele sale de teatru.
Debutează în anul 1932 cu un volum scurt intitulat “Fragmente dintr-un carnet găsit”, pentru ca în acelaÈ™i an, să publice nuvela “Femei”. Moare la vârsta de 37 de ani într-un accident de camion, fiind înmormântat în cimitirul “Filantropia”, din BucureÈ™ti.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti: “De două mii de ani”, 1934; “Jocul de-a vacanÈ›a”, 1939; “Accidentul”, 1940; “Steaua fără nume”, 1942 sau “Insula”, text care nu a fost terminat de autor.
Romanul “OraÈ™ul cu salcâmi”, de Mihail Sebastian, reprezintă o poveste de dragoste adolescentină, clădită pe scheletul operelor francezului Marcel Proust, având în carte nenumărate pasaje în care protagonista, Adriana, rememorează ascultând fragmente muzicale, crâmpeie din povestea de iubire care face subiectul romanului.
Romanul prezintă povestea Adrianei, o fată de cincisprezece ani, care traversează o perioadă de tranziÈ›ie, de trecere de la copilărie, la prima poveste de dragoste, o dragoste pentru Gelu, un elev de liceu, blond , slab È™i urât, după cum avea să îl caracterizeze fata la un moment dat.
Cei doi se apropie unul de celălalt într-o iarnă, când petrec seri lungi împreună, având-o alături È™i pe Cecilia, veriÈ™oara lui Gelu, iar mai apoi È™i pe Victor, colegul acestuia.
Idila dintre cei doi se consumă în operă doar în vacanÈ›ele de iarnă, căci în a treia dintre acestea, Adriana pleacă în vacanță în BucureÈ™ti, unde îl întâlneÈ™te pe Cello Viorin, un compozitor care a creat opera apropierii dintre ea È™i Gelu, cu două ierni în urmă. Cello o curtează pe fată, însă este refuzat de aceasta, iar la întoarcerea acasă, Adriana află că Gelu nu mai simte nimic față de ea, fiind, mai apoi admis la facultatea din BucureÈ™ti.
Primăvara înfloresc sentimentele între cei doi, Adriana mutându-se È™i ea în BucureÈ™ti pentru a fi aproape de Gelu, însă la scurt timp, Adriana părăseÈ™te casa în care trăiau cei doi, Gelu aflând mai târziu că Adriana s-a căsătorit cu Paul, un văr care a sărutat-o cândva È™i pentru care aceasta a mai păstrat o doză de iubire neîmpărtășită.
Povestea se încheie pe acordurile operei lui Cello Viorin, operă dedicată Adrianei, după ce aceasta a petrecut un timp alături de acesta, fiind o doză de rememorare a poveÈ™tilor din trecut în stilul din opera “În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust.
Opera prezintă într-o manieră aparte burghezia din acea perioadă, Adriana Dunea, fiind fiica unor oameni din înalta societate, care nu È™i-au pus amprenta asupra educaÈ›iei fiicei lor aÈ™a cum ar fi trebuit. Aceasta are parte de-a lungul operei de mai multe transformări È™i capricii peste care trece într-un mod egoist, fără a se gândi la ceilalÈ›i, având conturată imaginea unui copil răsfățat È™i lipsit de scrupule.