Milan Kundera - Cartea rasului si a uitarii

Romanul “Cartea râsului È™i a uitării”, “Le Livre du rire et de l’oubli”, în limba franceză, de Milan Kundera, a fost scrisă în anul 1978 È™i terminată un an mai târziu, fiind publicată în limba franceză, la editura Gallimard.

Romanul, care se întinde în jurul a È™apte povestiri independente, vorbeÈ™te despre câteva teme variate din societate, cum ar fi cazul politicii, muzicii, relaÈ›iei familiale, sexualității sau jocului, aspecte care sunt valorificate prin folosirea metaforelor, acest lucru oferindu-i romanului un curs marcant È™i profund.

Opera, chiar dacă vorbeÈ™te despre câteva elemente ce È›in de realitatea zilelor noastre, foloseÈ™te aspecte desprinse din realismul magic, existând elemente ritualice pe alocuri în profunzimea sintetizată de autor.

În România, romanul apare în anul 1998, la editura Univers, în format broÈ™at, iar printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Humanitas, 2008 È™i 2013, în format broÈ™at.

Milan Kundera s-a născut la data de 1 aprilie 1929, în Brno, Cehoslovacia, fiind un scriitor, poet È™i eseist contemporan adept al ideologiilor comuniste È™i a politicului, cochetând mai târziu cu teme filosofice de o profunzime remarcabilă.

Milan creÈ™te într-o familie din clasa de mijloc, tatăl acestuia, Ludvík, fiind un important muzicolog È™i pianist cehoslovac, apreciindu-È™i tatăl prin folosirea termenilor muzicali în opera sa vastă.

Urmează studiile primare È™i gimnaziale în Brno, iar din anul 1948, acesta intră în Partidul Comunist, după preluare puterii de către aceÈ™tia.

Se înscrie la “Universitatea Charles” din Praga, studiind estetica È™i literatura, iar mai târziu acesta optează pentru a studia la “Facultatea de Film È™i Arta de a performa”, din Praga, fiind atras de  jocul regizoral È™i de scenariul de film.

Din anul 1950, acesta este expulzat, din partid pentru activității anti comuniste, acest lucru reprezentând punctul de cotitură al viitoarelor lui opere, care vorbesc despre constrângerile sistemului.

Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Život je jinde”, “ViaÈ›a este în altă parte”, 1969, “Nesmrtelnost”, “Nemurirea”, 1990 sau “Perdeaua care cade”, 1985.

Romanul “Cartea râsului È™i a uitării” de Milan Kundera reprezintă un roman care se împleteÈ™te pe mai multe planuri, aÈ™a cum Milan Kundera ne-a obiÈ™nuit în operele sale, acesta având o multitudine de variaÈ›ii în ceea ce priveÈ™te acÈ›iunea care nu poartă o amprentă liniară sau cronologică, fiind doar retrăiri ale unor evenimente care se concretizează în acÈ›iuni ce È›in de uitare.

Din punctul de vedere al construcÈ›iei, opera poate fi asemănată cu tehnicile unor autori din literatura română, cum este cazul lui Mihail Sadoveanu, care foloseÈ™te în operele sale tehnica povestirilor în ramă, acest lucru putând fi remarcat È™i aici prin multitudinea de ferestre care se deschid către caracterul personajului principal, Tamina, care îÈ™i prezintă astfel viaÈ›a prin reflexia mai multor oglinzi ale personalității.

Cele È™apte povestiri prezente în operă se grupează în mai multe titluri care nu au un înÈ›eles bine delimitat, cel puÈ›in la prima vedere, aceste titluri fiind supranumite “Scrisorile pierdute”, “Mama”, “Îngerii”, “Scrisorile pierdute”, “Litost”, “Îngerii” È™i “Frontiera”.

Opera este o adevărată hartă existenÈ›ială a unei vieÈ›i, fiind ca un fel de puzzle în care viaÈ›a se leagă doar atunci când vocea autorului ajunge să scoată la iveală adevărul, astfel că, acesta este naratorul omniscient care È™tie întotdeauna cum să îÈ™i clădească personajele, fără a le da un liber arbitru, el fiind cel care le ghidează destinul.

Opera vorbeÈ™te profund È™i pe alocuri chiar magic, despre viață, aÈ™a cum este ea, fiind comparată cu o scenă pe care se perindă personajele, cele care se plimbă permanent, lăsând locul altora, iar prezentul lăsând mai apoi locul trecutului, toate aceste scoateri în evidență a trecerilor fiind create spre a aprofunda ideea de viață, îmbibată în toate realitățile sociale, iar pentru ca totul să aibă sens, autorul compară viaÈ›a cu dansul sau universul care coexistă într-o existență ciclică : “Dansul în cerc e magic; căci cercul ne vorbeÈ™te din adâncurile milenare ale memoriei (…) Când ieÈ™i din rând mai poÈ›i reveni. Cercul însă se închide È™i-l părăseÈ™ti fără posibilitatea întorcerii.”