Milan Kundera - Nemurirea

Romanul “Nemurirea”, “Immortalité”, în limba franceză, de Milan Kundera, a apărut în anul 1990, la editura Gallimard, din Paris, FranÈ›a, fiind un roman care se întinde în latura filosofică aproape în totalitate, latura politică fiind lăsată în spate.

Romanul tratează experienÈ›a vieÈ›ii văzute prin ochii unor personaje creionate în oglindă, având două vieÈ›i diferite ce zac în frământări hărăzite de un destin dur, povestea È™i coordonate temporale, fiind prezentate de autor într-un mod ilogic È™i de neînÈ›eles, făcând o paralelă între trecut È™i prezent.

Autorul-narator este È™i de această dată cel care face lumină în destinele personajelor, fiind cel care aranjează piesele de puzzle pe un piedestal plin de metafore È™i diferenÈ›e de percepÈ›ie între real È™i fantastic.

În România, romanul apare în anul 2002, la editura Humanitas, în format broÈ™at, fiind singura editură care a publicat romanul în România, alte două ediÈ›ii fiind publicate în anii 2013 È™i 2019, în format broÈ™at, având o traducere realizată de Jean Grosu.

Milan Kundera s-a născut la data de 1 aprilie 1929, în Brno, Cehoslovacia, fiind un scriitor, poet È™i eseist contemporan adept al scrierilor ce au ca punct comun experienÈ›a terifiantă a comunismului, dar È™i filosofia din societatea modernă.

Milan creÈ™te într-o familie normală din punct de vedere social, tatăl acestuia, Ludvík, fiind un important muzicolog È™i pianist cehoslovac, opera de mai târziu a lui Milan, fiind clădită È™i pe experienÈ›ele muzicale prinse din trecut de la tatăl acestuia.

Urmează studiile primare È™i gimnaziale în Brno, iar din anul 1948, acesta intră în Partidul Comunist, chiar dacă mai târziu acest lucru îi aduce mari necazuri.

Se înscrie la “Universitatea Charles” din Praga, studiind estetica È™i literatura, iar mai târziu acesta optează pentru a studia la “Facultatea de Film È™i Arta de a performa”, din Praga, fiind atras de jocul regizoral È™i de detaliile actoriceÈ™ti.

Din anul 1950, acesta este expulzat, din partid pentru activități anti comuniste, acest lucru reprezentând punctul de cotitură al viitoarelor lui opere, care vorbesc despre constrângerile sistemului.

Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Život je jinde”, “ViaÈ›a este în altă parte”, 1969, “Valčík na rozloučenou”, “Valsul de adio”, 1976 sau “Perdeaua care cade”, 1985.

Romanul “Nemurirea” de Milan Kundera reprezintă un roman ca un puzzle, ori ca un vas care s-a crăpat într-o multitudine de cioburi, căci acÈ›iunea acestui roman nu are neapărat un orizont ori o curgere cronologică sau temporală, pierzându-È™i de cele mai multe ori valenÈ›ele ce È›in de luciditate, dacă vorbim aici strict de latura realistă a celor prezentate în roman.

Kundera face în operă o paralelă între viaÈ›a lui Goethe cu Christiane, soÈ›ia sa È™i Bettina von Arnim, prezentând un triunghi amoros care se întretaie cu un altul ce pare a face tranziÈ›ia spre realitate, vorbind aici despre destinul unor surori care nu se aseamănă deloc una cu cealaltă, Agnes È™i Laura, Agnes, o femeie atrasă în rolul de soÈ›ie, fiind prinsă în acest statut, chiar dacă aceasta nu duce o viață intensă alături de soÈ›ul acesteia pe care nu îl iubeÈ™te, iar Laura, fiind cea care trăieÈ™te în umbra sorei Agnes, cea care încearcă să o imite, ori de câte ori are ocazia.

Autorul încearcă să traseze o paralelă tranÈ™antă între viaÈ›a din secolul al XVIII È™i viaÈ›a modernă, încercând să ofere o perspectivă validă între două triunghiuri vicioase de relaÈ›ionare, acestea pentru a scoate în evidență finalitatea unor relaÈ›ii care nu trăiesc, fiind lipsite de viață, nemurirea fiind È™i ea o mască pe care orice om o poate purta, dar pe care nu o poate poseda decât doar printr-o aparență ce È›ine de misticism.

De la această “netrăire” a unor sentimente, relaÈ›ia lui Agnes cu Paul ajunge în impas, iar bineînÈ›eles că cea care ajunge să imite orice gest È™i să speculeze greÈ™elile surorii Agnes, este Laura, cea care ajunge să trăiască cu adevărat iubirea alături de Paul.

Autorul oferă în acest roman mai multe valenÈ›e ce È›in de aspecte esenÈ›iale ale vieÈ›ii, cum este cazul nemuririi ca raportare la existenÈ›a morÈ›ii, fiind o trecere subtilă în revistă a unor valenÈ›e pe care viaÈ›a È™i moartea le scot la lumină, însă cel mai mult extazul de a trăi, acesta este elementul definitoriu pe care se clădeÈ™te opera, ca o a doua viață, ori ca o nemurire prin aflarea adevăratului drum către dragoste.