Milan Kundera - Valsul de adio

Romanul “Valsul de adio”, “Valčík na rozloučenou” în limba cehă È™i “La valse aux adieux”, în limba franceză, a apărut în anul 1972, fiind publicat mai târziu în anul 1976, în limba franceză, la editura Gallimard, din Paris, FranÈ›a.

Romanul, categorisit ca primul dintre cele scrise în FranÈ›a, tratează un aspect înfiripat din interacÈ›iunea cu tatăl acestuia, care a fost un mare muzicolog, iar aspectele muzicale sunt împletite cu cele ale destinului, un destin care pare să fie îngrămădit pentru Ruzena, eroina cărÈ›ii, cea care încearcă să îÈ™i schimbe condiÈ›ia în faÈ›a destinului implacabil.

Opera poate fi uÈ™or asimilată cu o poveste de dragoste din România comunistă, aceste aspecte putând fi uÈ™or confundate ca elemente din istorie ce au un numitor comun prin experienÈ›a tragică a comunismului.

În România, romanul apare în anul 1995, la editura Univers, în format broÈ™at, iar printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Humanitas, în două ediÈ›ii publicate în 2006 È™i 2020.

Milan Kundera s-a născut la data de 1 aprilie 1929, în Brno, Cehoslovacia, fiind un scriitor, poet È™i eseist contemporan ce È™i-a pierdut cetățenia cehă din cauza ideilor contradictorii legate de comunism, începând o nouă viață în FranÈ›a, în mijlocul anilor ’70.

Milan creÈ™te într-o familie din clasa de mijloc, tatăl acestuia, Ludvík, fiind un important muzicolog È™i pianist cehoslovac, muzicalitatea fiind un atribut scos la lumină, mai târziu, în opere.

Urmează studiile primare È™i pe cele gimnaziale în localitatea natală, iar din anul 1948, acesta intră în Partidul Comunist.

Se înscrie la “Universitatea Charles” din Praga, studiind estetica È™i literatura, iar mai târziu acesta optează pentru a studia la “Facultatea de Film È™i Arta de a performa”, din Praga, fiind atras de  jocul regizoral È™i de scenariul de film.

Din anul 1950, acesta este expulzat, din partid pentru activității anti comuniste, acest lucru reprezentând punctul de cotitură al viitoarelor lui opere.

Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Život je jinde”, “ViaÈ›a este în altă parte”, 1969, “Kniha smíchu a zapomnÄ›ní”, “Cartea râsului È™i a uitării”, 1978 sau “Nesmrtelnost”, “Nemurirea”, 1990.

Romanul “Valsul de adio” de Milan Kundera reprezintă un roman care tratează o multitudine de teme variate È™i psihologice È™i în principal, acesta vorbeÈ™te despre viaÈ›a oamenilor simpli, prinÈ™i în mrejele istoriei, aceÈ™tia trăind adevărate drame din pricina regimului comunist care a acaparat mare parte din Europa răsăriteană.

Stilul lui Kundera devine din ce în ce mai filosofic È™i mai psihanalitic, acesta fiind cizelat după ce autorul se mută în FranÈ›a, însă nu se dezice de vechile obiceiuri, vorbind în continuare despre vechiul regim È™i despre vechile sincope care l-au lăsat fără cetățenie.

Povestea o prezintă pe Ruzena, eroina romanului, o frumoasă asistentă blondă, ce trăieÈ™te într-o staÈ›iune balneo-climaterică de munte, trăind o dramă datorită faptului că nu poate ieÈ™i din această fortăreață.

Pe lângă faptul că Ruzena se simte blocată în această localitate izolată, femeia încearcă să treacă peste o problemă marcantă în regimul comunist, fiind însărcinată cu un bărbat pe care aceasta nu doreÈ™te să îl recunoască ca È™i tată al copilului.

Pentru a scăpa de acest blocaj, Ruzena încearcă să îl È™antajeze pe Klima, un trompetist căsătorit, spunându-i că este tatăl copilului ei, acest lucru reprezentând pentru Ruzena, biletul de ieÈ™ire din această viață banală È™i schimbarea destinului.

RelaÈ›ia dintre cei doi devine tensionată, Klima dorind să rămână cu Ruzena, însă, fără a dori copilul, iar aceÈ™tia ajung să meargă la un doctor ginecolog pe nume Skreta, care va aduce noi valenÈ›e pline de misogism È™i de trufie vizavi de femeile care nasc fără a conÈ™tientiza cu adevărat responsabilitățile.

Povestea escaladează pe mai multe planuri, gândurile personajelor fiind încastrate într-un singur cuget ce se desprinde într-un mod evident È™i anume egocentrismul, oamenii văzându-È™i doar interesul pentru fiecare lucru mărunt, lucru care îi pot scoate din acest tablou static È™i fără perspective noi.