Mircea Cartarescu - Frumoasele straine

Publicată iniÈ›ial în anul 2010, cartea lui Cărtărescu cuprinde o serie de poveÈ™ti extraordinare, care ne vor cuceri încă de la prima răsfoire. După cum ne-a obiÈ™nuit, autorul este un maestrul al umorului È™i al ironiei È™i, nici de această dată, nu se îndepărtează de stilul care l-a consacrat. Criticii literari din È›ară, dar È™i cei de peste hotare, îl vor cataloga pe Cărtărescu drept „un nebun frumos”, căci operele sale stârnesc, pe de o parte, buna dispoziÈ›ie È™i, pe de altă parte, melancolia È™i trecerea înăbuÈ™ită. Departe de romantism, undeva la mijloc între satiric È™i burlesc, Cărtărescu impresionează, È™ochează È™i emoÈ›ionează cu poveÈ™tile sale culese din viaÈ›a de zi cu zi. Sursa de inspiraÈ›ie va fi propriul parcurs, ba chiar va face trimiteri la oameni din trecutul său ori alte personalități, care l-au influenÈ›at sau marcat într-un fel de-a lungul timpului.

„Frumoasele străine” poate fi considerat un titlu romantic È™i, pe alocuri, chiar siropos. La o analiză mai atentă, observăm că nu este deloc aÈ™a, ba chiar înÈ›elegem că autorul se joacă cumva cu mintea noastră, cochetând cu mai multe stiluri literare.

Prima povestire este intitulată sugestiv „Antrax” È™i este o adevărată ploaie de culori È™i nuanÈ›e literare, ba chiar cuprinde un amalgam de personaje cel puÈ›in ciudate, care vor declanÈ™a evenimente tragi-comice. Aici, Cărtărescu subliniază ideea de nebunie È™i vorbeÈ™te cumva ironic despre acest stigmat. Un pliculeÈ› de antrax cu un mesaj ciudat ajunge în mâinile persoanei nepotrivite È™i de aici se declanÈ™ează haosul.

„Bacoviana” este o altă povestire care va stârni amuzamentul maselor. Aici, Cărtărescu relatează un fapt real, petrecut undeva prin 1984, când este invitat la o festivitate literară. Ceea ce în mintea scriitorului avea numai părÈ›i pozitive, se transformă într-un festin grotesc din care abia aÈ™teaptă să scape.

Printre aceste întâmplări stranii, dar amuzante, pe care scriitorul le povesteÈ™te cu nonÈ™alanță, găsim È™i trimiteri la iubiri pierdute, amintirile sale despre femeile care i-au marcat tinereÈ›ea È™i i-au furat somnul. Pe alocuri, romanul este plin de aluzii romantice, dar felul în care acestea sunt aduse în faÈ›a publicului vor diminua doza de sensibilism, ceea ce nu este neapărat un lucru rău.

Vom parcurge astfel o călătorie imaginară fără precedent, vom face cunoÈ™tință cu oameni importanÈ›i, ne vom feri de necazuri, vom da de bucluc, vom vizita Parisul ori Roma, ne vom emoÈ›iona, dar, mai ales, ne vom amuza copios. Cartea aceasta ne va întregi imaginea de ansamblu asupra vieÈ›ii, ne va trezi cumva dintr-o letargie care a durat prea mult È™i ne va determina sa îl iubim pe Cărtărescu, daca nu o făceam deja.

Pe site-ul nostru, manuscrisul poate fi găsit în mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim următoarele: Humanitas (2011), Humanitas (2010).