Poemul epic “Levantul” de Mircea Cărtărescu, a apărut în anul 1990, la editura Cartea Românească, din BucureÈ™ti, fiind al patrulea volum de poezie scris de autor, ce pune accent pe ideea de epopee clasică, acesta vorbind despre o vastă călătorie realizată de un tânăr care se întoarce din Levant spre BucureÈ™ti, iar pe parcurs acesta întâlneÈ™te mai multe personaje istorice, reuÈ™ind să facă o paralelă satirică cu autori binecunoscuÈ›i din literatura română.
Chiar dacă se pune accent pe această idee de epopee, autorul apelează la umor, astfel că, opera ajunge la stadiul de anti-epopee, pe alocuri parodia È™i ironia, atingând cote maxime.
Printre alte edituri care publică poemul, putem aminti de editura Humanitas, 1998, 2004, 2009 È™i 2012, în format broÈ™at sau editura Casa Radio, 2004, în format broÈ™at, având un conÈ›inut digital.
Mircea Cărtărescu s-a născut la data de 1 iunie 1956 la BucureÈ™ti, reprezentând unul dintre cei mai de seamă poeÈ›i, prozatori, eseiÈ™ti, publiciÈ™ti sau critici literari români, unul dintre cei mai bine văzuÈ›i scriitori români, în afara graniÈ›elor țării.
Mircea Cărtărescu a apărut întâia oară în universul literar, datorită participărilor la Cenaclul de Luni, coordonat de Nicolae Manolescu, cel care a creat grupul poeÈ›ilor optzeciÈ™ti din care a È™i făcut parte.
După ce termină cursurile liceale la liceul “Dimitrie Cantemir”, din capitală, urmează cursurile “Facultății de Limbă È™i Literatură Română”, urmând ca în anul 1980 să susÈ›ină lucrarea de licență despre imaginarul poetic din poezia eminesciană.
Prima sa apariÈ›ie se concretizează în anul 1978, în antologia “Aer cu diamante”, editată de Cenaclul de Luni, iar volumul de debut “Faruri, vitrine È™i fotografii”, din anul 1980, primeÈ™te Premiul Uniunii Scriitorilor.
Printre cele mai importante volume de proză, semnate de autor, putem aminti de nuvela “Gemenii”, 2006, “Frumoasele străine”, 2010 sau “Solenoid”, 2015.
Poemul epic “Levantul” de Mircea Cărtărescu, reprezintă un poem epic resistematizat, căci el, la o primă vedere, pare a se asemăna cu vechea construcÈ›ie epopeică a lui Ion Budai Deleanu, în “Èšiganiada”, aici însă, autorul, alege satira È™i ironia în schiÈ›area unui poem epic ce face trimitere la istorie È™i la literatura română, îmbinând melodiosul, dramaticul È™i comicul, într-o construcÈ›ie bizară, ce alege alte coordonate, desprinse din sfera postmodernismului.
Mircea Cărtărescu, reuÈ™eÈ™te să facă o evoluÈ›ie a literaturii È™i cu precădere a poeziei româneÈ™ti din cele mai vechi timpuri, prin creionarea unui univers personificat, în care un tânăr revoluÈ›ionar, pleacă dinspre Levant, spre BucureÈ™ti, întâlnindu-se de-a lungul vastei călătorii, cu mai multe personaje, cu care formează un grup unit, având scopul principal, înlăturarea unui domnitor fanariot bucureÈ™tean.
Poate cele mai importante trimiteri făcute de autor în poem, se îndreaptă înspre poemele epice ale lui Bolintineanu, ori poeziile eminesciene, ale lui Ion Barbu, sau Alecu Russo, iar toată această trimitere, plasează cititorul într-un teritoriu plin de întrebări, ce trăieÈ™te doar din subtilele remarci ce apar de-a lungul construcÈ›iei, deschizând uÈ™i È™i hublouri spre un spaÈ›iu atemporal, spaÈ›iu în care poetul trăieÈ™te veÈ™nic.
Toată istoria literară românească, se înalță aici precum un turn în cetatea poeziei, toate personalitățile poetice, ca într-un soi de alchimie, trăiesc din puterea peniÈ›ei, astfel că poeÈ›ii se perindă cronologic prin faÈ›a cititorului , până într-un vârf de iceberg ce poartă pecetea ermeticii barbiliene.
Profunzimea È™i puterea revelatoare a poemului, a schimbat societatea românească, căci amestecul de ironie, simbolistică È™i burlesc, ridică poemul epic la stadiul de operă marcantă în societatea postmodernistă, o operă ce face trimiteri subtile la un conglomerat literar vast, demn de Premiul Uniunii Scriitorilor, distincÈ›ie oferită în anul 1990.
Mircea Cărtărescu, datorită alchimiei pe care o pune operei, reuÈ™eÈ™te să acapareze într-o structură vastă, întreaga identitate literară din societatea românească, volumul putând fi asimilat ca È™i un subtil album literar, în care personalitățile trăiec printre cuvinte variate, fiind sintetizate, până la limita absurdului.