Mircea Cartarescu - Solenoid

Poate una dintre cele mai cunoscute cărÈ›i semnate Mircea Cărtărescu, „Solenoid” avea să fie vândută într-un număr record de copii È™i tradusă în mai multe limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională. Criticii literari de pretutindeni îi vor reproÈ™a lui Cărtărescu un singur lucru, alegerea titlului. Publicată într-o perioadă în care Romania se afla într-o vreme de instabilitate politică, cartea îi va aduce lui Cărtărescu recunoaÈ™terea internaÈ›ională. Având aproape 800 de pagini, acest volum stufos va cuceri audienÈ›a încă de la primele pagini, căci stilul inconfundabil al autorului se va face simÈ›it È™i de această dată.

Romanul este împărÈ›it ingenios în patru capitole, probabil pentru a mai simplifica procesul de lecturare, însă acest aspect nu este cel mai relevant. Cărtărescu îÈ™i începe opera cu un prolog incredibil, dar care nu are neapărat legătură cu ceea ce urmează să găsim în paginile cărÈ›ii. Am putea chiar fi induÈ™i în eroare de aceste prime cinci ori zece pagini, dar, mai apoi, vom înÈ›elege de ce erau atât de necesare.

Treptat, pornim într-o incursiune fantastică, însă fără să È™tim ce urmărim exact. O carte despre himere, aÈ™a ar numi-o un necunoscător al stilului lui Cărtărescu. Dar opera este mai mult de atât, este un roman voluminos, greu, plin de fraze cu dublu înÈ›eles, dominat de personaje bizare, care apar È™i dispar, cuprinse de stări pe care nu le vom înÈ›elege decât spre final. Este important de amintit că, deÈ™i urmărim un singur fir narativ, romanul este nuanÈ›at de aÈ™a natură încât povestea se fragmentează în altele de mai mici dimensiuni, dar care se leagă spre final. O serie de aforisme despre viață È™i sensul acesteia, o întrebare permanenta care îl domină pe autor È™i câteva personaje care habar nu au încotro merg. Acestea sunt ingredientele unui roman-fenomen, care îl va clasa pe Cărtărescu în rândul celor mai mari scriitori ai literaturii universale, alături de Dostoievski ori Kafka.

La început ar fi un fals să afirmăm că înÈ›elegem ideea din spatele manuscrisului, însă, pe parcurs, ne familiarizam cu stilul lui Cărtărescu È™i ajungem sa îl iubim È™i să îl urâm deopotrivă. Cine suntem È™i încotro ne îndreptăm? Purtăm pe umeri istoria înaintaÈ™ilor noÈ™tri, dar suntem oare demni de ea? Este societatea în care trăim una toxică, dominată de mizerie È™i minciună? Este sexul o eliberare pentru minte È™i trup ori doar iubirea adevărată ne împlineÈ™te? Toate acestea par teme pe care nu credeam să le regăsim într-un singur manuscris, dar Cărtărescu dovedeÈ™te că acest lucru este posibil È™i poate fi chiar interesant È™i palpitant. Romanul ajunge asemenea unei Biblii a noilor generaÈ›ii, iar popularitatea lui Cărtărescu creÈ™te serios. La numai un click distanta, cartea se regăseÈ™te în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Humanitas (2016), Humanitas (2017), Humanitas (2015).