Mircea Eliade - Faurari si alchimisti

Eliade este unul dintre cei mai cunoscuÈ›i scriitori ai patriei noastre. El reuÈ™eÈ™te să ne emoÈ›ioneze È™i să ne poarte în tărâmuri îndepărtate, iar literatura sa dăinuie peste veacuri. Este curajos È™i duce cu sine lupte emoÈ›ionale diverse. India este patria sa de suflet, acolo iubeÈ™te È™i tot acolo învață ce este suferinÈ›a. Lucrează cu ardoare la fel È™i fel de proiecte literare, iar imaginea femeii iubite îl urmăreÈ™te pretutindeni.

Atras de istoria religiilor È™i de partea spirituală, întreprinde mai multe călătorii È™i lucrează cu ardoare la manuscrisele sale. Duce o luptă cu sinele È™i se pierde pe cărări străine. Se întoarce în India de mai multe ori, este curajos È™i optimist, caută iubirea pierdută demult, iar scrisul are caracter terapeutic pentru el. Cercetează lumea sa È™i face fel È™i fel de expertize despre religii vechi È™i noi È™i despre felul în care acestea s-au impregnat în societate.

Tratatul său de istorie a religiilor este citit de milioane de oameni, iar azi serveÈ™te drept sursă de inspiraÈ›ie pentru autorii aflaÈ›i la început de drum. Este un iubitor al literaturii, al riturilor străvechi È™i le îmbină cu măiestrie în lucrările sale de căpătâi. Eliade este unic, la fel È™i arta sa, iar publicul îl iubeÈ™te chiar È™i astăzi, la zeci de ani de la trecerea sa în neființă. El scrie despre istorie, o reinterpretează, o descoase pe toate părÈ›ile, o rescrie. El scrie pentru sine, el scrie pentru public. Eliade scrie să vindece È™i să se vindece. Temele cele mai pregnante în literatura sa sunt frica, singurătatea È™i neiubirea. Cu toate acestea s-a confruntat de-a lungul vieÈ›ii.

Lucrarea de față nu este la fel de cunoscută ca celelalte, dar este una dintre piesele de rezistență din palmaresul autorului. El visează la o lume bazată pe muncă cinstită, o lume în care făurarii sunt din nou respectaÈ›i, iubiÈ›i È™i ajutaÈ›i să supravieÈ›uiască prin munca lor. Cartea este plină de semne È™i simboluri – care devin adevărate metafore de-a lungul celor 200 de pagini. Este o scriere metaforică, bazată pe realitatea zilelor trăite de Eliade. Cumva, el face o alegorie a muncii straÈ™nice, a muncii grele, a oamenilor de preÈ› È™i a meseriilor lor. Eliade nu avea să cunoască progresul care ne-a acaparat astăzi, dar avea să îl anticipeze. În opera aceasta îÈ™i exprimă frica, frica că noua modernizare a societății va devaloriza munca de jos, va aboli adevăraÈ›ii meÈ™teri È™i îi va înlocui cu maÈ™inării. Și a avut dreptate.

Scrierea apare într-o perioadă complicată pentru grupurile muncitoreÈ™ti de la BucureÈ™ti È™i reprezintă o pledoarie pentru aceÈ™tia. Este îmbogățită cu păreri subiective ale autorului, cu remarci negative la adresa clasei conducătoare È™i cu multe pasaje filozofice. Eliade este, în fond, un filozof, iar arma lui este cuvântul. Și, prin acest cuvânt folosit cum trebuie, va răzbate.

La nivel internaÈ›ional, cartea este tradusă în mai multe limbi străine, iar numele autorului este pe buzele tuturor. Pe site e de găsit în mai multe ediÈ›ii: Univers (2001), Univers (2002), Meridiane (1998).