Romanul Huliganii a văzut pentru prima dată lumina tiparului pe 29 noiembrie 1935, fiind editat la Editura NaÈ›ională Ciornei din BucureÈ™ti. Printre editurile care au mai publicat titlul putem aminti de editura Rum-Irina, Garamond sau Humanitas. Romanul a fost primit cu mare interes, aceasta fiind cartea cu numărul zece din palmaresul literar al lui Mircea Eliade, un autor de 28 de ani, care deja se încununase cu laurii succesului, punctul de referință reprezentându-l opera Maitreyi, apărută în anul 1933.
Huliganii reprezintă o continuare a romanului “Întoarcerea din rai”, un roman ca un conglomerat social, unde autorul a renunÈ›at la tehnica monologului interior folosit în romanele precedente, reuÈ™ind să acapareze multe aspecte ale vieÈ›ii cotidiene bucureÈ™tene presărate cu răzvrătiri sociale sau schimbări în mentalitatea cotidiană, venite odată cu protestul muncitorilor de la uzinele GriviÈ›a din anul 1933.
În esență, romanul este construit pe o tipologie diferită privind din prisma romanelor româneÈ™ti apărute în acea perioadă, el prezintă mai multe legături sociale, cum ar fi din punct de vedere economic È™i cultural. Se diferenÈ›iază astfel de romanele autorilor din acea epocă, cum ar fi Cezar Petrescu sau Mihail Sadoveanu.
Avem parte de personaje burgheze, cum este cazul lui Ciutariu sau de personaje care aduc în discuÈ›ie teme din universul juridic cum ar fi profesorul Baly. Personajele se ridică la un nivel intelectual prezent în acea perioadă în înalta societate bucureÈ™teană.
Titlul romanului “Huliganii” arată o altă latură a personajelor schiÈ›ate de Eliade, un huliganism mai aparte, căci majoritatea personajelor din roman sunt nonconformiÈ™ti È™i plini de opinii contradictorii, se delimitează voit de nihilism-ul prezent în societate È™i absorbit din sânul familiei È™i dau frâu liber discuÈ›iilor sexuale, în care nu se È›ine cont de cuvânt sau de moralitate:
“Cuvântul acesta e frumos, e un cuvânt foarte frumos. Și cuprinde foarte multe lucruri... De aceea îmi place È™i-l întrebuinÅ£ez des... Să nu respecÈ›i nimic, să nu crezi decât în tine, în tinereÈ›ea ta, în biologia ta, dacă vrei... Cine nu debutează aÈ™a, față de el însuÈ™i sau față de lume — nu va crea nimic, va rămâne sterp, timorat, copleÈ™it de adevăruri. Să poÈ›i uita adevărurile, să ai atâta viață în tine încât adevărurile să nu te poată pătrunde, nici intimida — iată vocaÈ›ia de huligan".
Cartea reprezintă o excelentă panoramă a societății, aceasta fiind È™i concluzia criticului Pompiliu Constantinescu care spune în anul 1936 într-o cronică literară din revista "Vremea" că romanul reprezintă cea mai autentică operă a epicii tinere, dar È™i despre Eliade ca fiind "cel mai complex, mai tulburător ÅŸi divers romancier al generaÅ£iei sale".