Mircea Eliade - Imagini si simboluri

Maitreyi, Istoria credinÈ›elor È™i ideilor religioase sau DomniÈ™oară Christina sunt doar trei dintre titlurile cu care Mircea Eliade a reuÈ™it să introducă o lume întreagă în ceea ce înseamnă fantastic È™i profan. S-a născut pe 13 martie 1907 la BucureÈ™ti, în familia unui ofiÈ›er aÈ™a că a trebuit să urmeze o educaÈ›ie strictă. A urmat È™coala de pe strada Mântuleasa, iar la liceu a fost coleg cu mari intelectuali ai vremii, printre care Constantin Noica. Era pasionat de chimie È™i ocultism È™i aÈ™a se face că la 14 ani a început deja să scrie despre entomologie. Din cauza, sau datorită faptului că era o fire solitară citea foarte mult, atât de mult încât a reuÈ™it să îÈ™i strice vederea încă de tânăr. Îi plăceau limbile străine, chiar È™i cele exotice È™i în timpul liber studia pianul, poate de aceea tatăl său a crezut că va ajunge un muzician de renume. În 1921 publică prima sa carte fantastică, Inamicul viermelui de mătase È™i la patru ani distanță primul roman autobiografic, Romanul adolescentului miop. Înscris la facultatea de filosofie È™i remarcându-se în jurul profesorilor, a primit postul de redactor pentru ziarul Cuvântul dar nu a durat prea mult această experiență. A primit burse de studii în Italia È™i în Calcutta, unde a petrecut o mare parte din timp È™i unde va scrie despre cea mai mare iubire a vieÈ›ii sale. Întors la BucureÈ™ti îÈ™i scrie dizertaÈ›ia despre yoga È™i ajunge profesor universitar de istoria religiilor, post pe care îl va ocupa È™i la Sorbona după terminarea războiului, dar È™i la Chicago, unde va rămâne pentru restul vieÈ›ii. Eliade a fost mult mai apreciat în afara țării la vremea aceea din cauza comunismului, însă acum rămâne unul dintre cei mai prolifici scriitori. Lucrările publicate în limbi străine încă nu au fost traduse în totalitate, însă sperăm că într-o zi vom ajunge să îi studiem tot potenÈ›ialul.

Cartea "Imagini È™i simboluri" a apărut pentru prima dată în 1952 în limba franceză, urmând să apară în România la editura Humanitas în 1994 È™i 2013.

AÈ™a cum ne-am obiÈ™nuit, Eliade ne vorbeÈ™te despre spiritualitate È™i filosofie iar cuvintele sale, uneori greu de înÈ›eles, ne introduc în lumea sa uitată de mulÈ›i. El stabileÈ™te încă de la început ce sunt imaginile È™i simbolurile, acestea înlocuiesc conceptele noastre sau le dezvoltă în altceva. Ele ne ajuta să cunoaÈ™tem omul pur È™i simplu È™i sunt strâns legate de filosofie È™i psihanaliză, dar È™i de cultură. Adesea Eliade o ia pe urmele lui Freud, vorbeÈ™te de sexualitate È™i cum este ea privită din punct de vedere al familiei, însă e un capitol scurt. Poate că cel mai dens dintre ele este cel despre miturile estice, bineînÈ›eles luând la bani mărunÈ›i ce se întâmpla în India de altădată. Un mit foarte interesant este cel al Lunii. În vremurile străvechi timpul se măsură după ciclurile lunii iar atunci când aceasta nu mai apărea pe cer însemna moartea cuiva. AÈ™a cum se spune È™i la noi când cântă cucuveaua sau urlă câinii. Miturile nu vor dispărea niciodată pentru că face parte din natura umană să ascozieze o acÈ›iune cu alta, È™i astfel să creeze o imagine. Autorul descrie fiecare obiect mitic pe care l-a studiat, de la perle până la magie, È™i ne creează o imagine uluitoare a ceea ce înseamnă È™i a însemnat psihicul uman. Pentru că despre simboluri este vorba până la urmă, ne afundă în vechile secrete ale diferitelor triburi È™i etnii, care de-a lungul timpului au reuÈ™it să facă din È›ânÈ›ar armăsar. Crucea, ying-yang sau floarea de lotus sunt doar câteva dintre ele, aÈ™a că vă invit să descoperiÈ›i însemnătatea lor.