Publicată pentru întâia oară în 1934, cartea lui Eliade, „Întoarcerea în rai", reprezintă una din cele mai valoroase opere ale sale. Ea marchează schimbarea stilului literar adoptat până atunci de scriitor È™i abordarea unor teme noi. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale romanului, dintre care amintim: Humanitas (2003), Rum Irina (1992), Cugetarea (1943), Litera (2010).
Pasionat de misticism È™i dezvoltând o obsesie pentru tărâmurile din Orientul Mijlociu, Eliade dă naÈ™tere unor scrieri magistrale. Cunoscut la nivel internaÈ›ional pentru opere precum „Noaptea de sânziene” sau „Maitreyi”, Eliade îÈ™i abandonează stilul clasic care l-a consacrat.
AÈ™adar, noul Eliade ne vorbeÈ™te despre iubire la un alt nivel, despre credință È™i reculegere, despre abandon È™i moarte. El îmbină cumva aceste elemente È™i oferă lumii un roman extraordinar. Titlul cărÈ›ii sugerează existenÈ›a unui paradis pierdut, pe care autorul a avut ocazia să îl cunoască È™i pe care, în cele din urmă, l-a părăsit. Nu aflăm despre ce paradis este vorba, ori cum accede Eliade la el, dar trimiterile către perioada României Mari sunt suficiente pentru a elucida misterul.
Prin urmare, opera este narată la persoana întâi È™i este un elogiu pentru libertate. Ne este evocată viaÈ›a tinerilor de după perioada tulburată prin a trecut România. Întâlnim, astfel, o reîntoarcere la simplu, la uman, o eliberare a sinelui, o descătuÈ™are a sufletului.
Personajele principale poartă numele unor eroi biblici, precum regele David sau apostolul Pavel, fapt ce întregeÈ™te tabloul final. Trimiterile către sfera religioasă, discuÈ›iile personajelor despre existenÈ›a unei puteri supreme ori prezentarea unor lăcaÈ™uri sfinte fac ca opera lui Eliade să fie diferită de cele anterioare. Romanul este o amplă alegorie a vieÈ›ii în libertate, o poveste spusă prin intermediul a doi tineri ce descoperă micile bucurii ale vieÈ›ii. Scrierea este o abandonare a sinelui, o renunÈ›are la beatitudine.
Nebunia care a cuprins cercurile selecte ale României, accesul liber la diferite substanÈ›e, precum opium sau alte prafuri uÈ™oare, bordelurile care găzduiau un număr mare de clienÈ›i ori buticurile ticsite cu tot felul de licori, sunt acum lăsate în urmă.
Eliade ne descrie viaÈ›a desfrânată pe care au dus-o personajele sale, experienÈ›ele sexuale trăite È™i vârtejul din care s-au eliberat. Metafora din titlu anunță o revenire la cele lumeÈ™ti, o renunÈ›are la tot ce e efemer, o căință absolută pentru păcatele săvârÈ™ite. Întâlnim astfel cupluri care participă la tot felul de practici sexuale, care se afiliază diferitelor secte È™i promovează credinÈ›e îndoielnice.
Mai târziu, Eliade ne vorbeÈ™te despre iubire. Altfel, ne este prezentată iubirea ca drog, iubirea ca leac, iubirea ca obsesie sau iubirea ca nebunie. În accepÈ›iunea scriitorului, iubirea adevărată se transformă È™i ne transformă.
În partea finală, iubirea se transformă în moarte, iar moartea apare ca o eliberare mult aÈ™teptată.