Romanul „Maitreyi” prezintă una dintre cele mai cunoscute poveÈ™ti de dragoste din literatura română, dintre scriitorul Mircea Eliade È™i indianca Maitreyi. Prima ediÈ›ie a apărut în 1933, la editura Cultura NaÈ›ională. Bucurându-se de o mare popularitate, romanul a fost tradus în mai multe limbi, printre care amintim franceză, engleză, spaniolă, italiană, japoneză, cehă È™i slovacă.
Eliade a scris romanul „Maitreyi” la întoarcerea în România din India, în 1930. Folosindu-se de jurnalul pe care îl È›inea în India, de câteva scrisori È™i de o fotografie veche, scriitorul român povesteÈ™te cum a întâlnit-o pe Maitreyi È™i cum a ajuns să o iubească. În 1928, absolvent al Facultății de Litere È™i Filosofie din BucureÈ™ti, la doar 21 de ani Eliade pleacă în India pentru a studia sanscrita È™i yoga. Dezvoltă încă de la început o relaÈ›ie strânsă cu profesorul său, Surendranath Dasgupta, care îl invită să locuiască în casa sa, alături de familie. Aici o cunoaÈ™te pe fiica cea mare, Maitreyi Devi, care la început îi pare urâtă, cu o piele nemaiîntâlnit de brună, cu ochi prea mari È™i prea negri. Maitreyi este prezentată ca o tânără care respectă tradiÈ›iile, urmându-È™i menirea. Într-o lume exotică, ea este învăluită în mister. Este pasionată de mituri È™i aflăm că întreaga sa iubire din copilărie a fost întreptată către un copac pe care îl numeÈ™te „Șapte frunze”. Cu preocupări intelectuale, Maitreyi este cunoscută în societate, È™i È›ine chiar conferinÈ›e È™i întâniri.
RelaÈ›ia dintre personaj, Allan, È™i Maitreyi, se dezvoltă pe fondul unor cursuri: Allan învață bengaleză de la Maitreyi, iar ea învață de la el limba franceză. Legătura celor doi devine tot mai puternică, iar Allan decide să o ceară în căsătorie. Logodna lor, învăluită în mister È™i mituri exotice, unde este evidentă prezenÈ›a spirituală a fetei, are loc pe malul unui lac. TotuÈ™i, atunci când familia ei află despre relaÈ›ia dintre cei doi, sunt forÈ›aÈ›i să se despartă. Allan este alungat din casa profesorului său, iar Maitreyi se supune rânduielilor sociale, se căsătoreÈ™te cu cineva acceptat de familia ei È™i îÈ™i întemeiază o familie. Încercările ei de a relua legătura cu el se dovedesc a fi în van, È™i multă vreme nu mai È™tiu nimic unul despre celălalt.
Patruzeci de ani de la publicarea romanului, Maitreyi află de romanul pe care Eliade îl scrisese despre iubirea lor. Devenită poetă de renume, Maitreyi răspunde tot printr-un roman, „Dragostea nu moare”. Unul din motivele pentru care indianca a scris romanul a fost È™i pentru a-È™i îndrepta imaginea, considerând că unele părÈ›i din romanul lui Eliade o denigrau È™i erau nedemne. Într-o scrisoare din 1976 către Mac Linscott Rocketts, totuÈ™i, Maitreyi spune că îi iartă lui Eliade aceste denigrări, punându-le pe seama unei suferinÈ›e prea mari ale scriitorului. În 1973, prin intermediul unui prieten comun, Eliade È™i Maitreyi se revăd la Chicago, unde el era profesor. În relatările ei, indianca se consideră mulÈ›umită pentru a reuÈ™it să-l servească pe Eliade cu mâncare bengaleză gătită de ea.
Povestea celor doi a fascinat generaÈ›ii întregi încă de la apariÈ›ie. „Maitreyi” rămâne în literatură ca o eroină È™i simbol al dragostei pure. Pe lângă succesul de care s-a bucurat în România, romanul lui Eliade a avut È™i un puternic impact internaÈ›ional. Ca dovadă este filmul francez din 1988 regizat de Nicolas Klotz, La nuit Bengali, al cărui scenariu este inspirat din „Maitreyi”. Romanul lui Eliade devine astfel una din primele cărÈ›i din literatura română care sunt ecranizate într-o altă È›ară.