Mircea Eliade - Mitul eternei reintoarceri

Mircea Eliade este unul dintre cei mai mari scriitori români, iar opera sa este tradusă È™i apreciată pretutindeni. Atras de mitologie È™i iubind cu tărie India, scrie nenumărate manuscrise È™i îÈ™i dedică viaÈ›a meseriei de scriitor. Aduce cititorilor o lume nouă È™i personaje pline de farmec, care mai de care mai interesante È™i mai cuceritoare. Datorită lui, literatura noastră este mai bogată È™i tot datorită lui, România ajunge cunoscută peste hotare. TrăieÈ™te în India o bună perioadă de timp È™i iubeÈ™te cu patos o indiancă, pe Maitreyi. Când legătura dintre ei se destramă, Eliade scrie cu mai mult patos, iar jurnalele sale vor ajunge în casele noastre È™i vor fi traduse în peste 30 de limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională. Treptate, suntem cuceriÈ›i de maniera de redactare, de trăirile pe care le pune în fiecare scriere È™i ne emoÈ›ionează cu capacitatea sa de evocare extraordinară. Este, în fond, un filozof nemaipomenit È™i caută să ne familiarizeze cu metafore È™i nenumărate idei È™i concepte pe care le creionează È™i la care meditează vreme îndelungată. În oraÈ™ul melancoliei, la Paris, se stabileÈ™te o vreme È™i cunoaÈ™te elita literaturii pariziene. Tot acolo, se învârte în cercuri cu Cioran È™i BrâncuÈ™i, iar literatura sa capătă o mare vizibilitate.

DeÈ™i se stabileÈ™te în Europa, este mereu ancorat în lumea sacră a Indiei È™i trăieÈ™te cu ardoare, amintindu-È™i fiecare clipă petrecută alături de iubita sa. Este evident, chiar È™i pentru necunoscători, că Eliade va face trimiteri către Orient în mai toate scrierile sale. Astfel, vom avea de-a face cu o reinterpretare a miturilor cunoscute È™i o pledoarie adusă vieÈ›ii de un scriitor uriaÈ™.

Lucrarea de față este una dintre cele mai cunoscute din palmaresul său. Ia naÈ™tere la Paris, într-o perioadă de cumpănă pentru republică, È™i devine vitală în cercurile elitiste de peste mări È™i țări. A reuÈ™it! Eliade al nostru este internaÈ›ional. El conturează aici ideea conform căreia trăim istoria într-o constantă dorință de a ne reîntoarce la vechile civilizaÈ›ii arhaice È™i la istoria acestora. Suntem atraÈ™i într-o lume nouă, utopică, care ne arată un viitor incert È™i la care ne putem raporta doar după ce înÈ›elegem istoria înaintaÈ™ilor noÈ™tri. Eliade evocă mai multe evenimente importante din istoria timpurie a lumii moderne È™i admite că, fără existenÈ›a acestora, lumea nu ar exista în forma actuală. Cumva, el se teme de progres È™i ne întoarce într-un trecut barbar, în care popoarele încă mai luptau pe câmpul de luptă pentru o bucată de pământ, iar naÈ›iunile erau mai lesne de dezbinat. Înaintea democraÈ›iei, legile erau stabilite fie de suveran, fie de Biserică până la separarea celor două entități. E drept, acestea nu s-au separat complet niciodată, dar influenÈ›a Bisericii a scăzut odată cu proclamarea democraÈ›iei în Europa.

Eliade vorbeÈ™te despre istorie, patrie È™i tradiÈ›ii, despre neputinÈ›a unor popoare È™i despre măreÈ›ia altora, dar mai ales, despre felul în care certe confruntări au influenÈ›at imaginarul colectiv până în zilele noastre. Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea poate fi găsită în nenumărate ediÈ›ii: Univers (1998), Univers (2001), Humanitas (2015).